Cristina G. în loc de Gherghel: ce decizie imbecilă!

Drag cititor care mă urmărești sau mă cunoști personal, așa-i că atunci când cauți cărțile scrise de mine le cauți cu numele de Cristina Gherghel și nu Cristina G.? 

Bine, poate tu nu, dar alții da. Știu că mi-au scris să mă întrebe: „WT...pack?!!!?!” 

WT... pack = ce naiba - și nu e WTP ci WTF. P (pack) este ca să evit obscenitățile. 

Da, mai toți cei care caută cărțile scrise de Cristina Gherghel, nu le găsesc. 

Normal. Cum să le găsească dacă nu sunt? 

Am spus deja. 

Sunt necăjită pentru că de o bucată de vreme toate conturile mele de autor au câteva cărți în plus. Cărți care nu au fost scrise de mine, așadar nu sunt ale mele. 

Ce logică... 

În fine. 

Nu sunt cărțile mele, dar autorul (autoarea) semnează cu numele Cristina G. cu punct după g. 

Exact ca mine. 

Și-atunci, cei care se ocupă cu sortarea și organizarea titlurilor așa cum apar, adaugă aceste cărți conturilor mele pe: 

• Goodreads 
• Amazon
• Google Play (or Books) 
• etc.

De regulă, de la Amazon pornesc toate. Goodreads preia datele de pe Amazon, pentru că aceste platforme sunt conectate. Adică Goodreads face parte din „familia Amazon”. 

Ceva de genul. 

Google Books (sau Play) este competiția, în acest caz. 

Acești oameni își fac treaba, văd numele Cristina G., pac, adună titlurile într-un singur loc. 

Ordine. 

Eu... cum sunt îngrijitoare de bătrâni acum, nu mai verific. Noroc că sunt oameni care observă pentru mine și mă-ntreabă când am început să scriu în spaniolă. 

În spaniolă?!?

Eu

— Nici în română nu scriu corect, darmite în spaniolă! 

Fan

— Dar poate le-a tradus cineva? 

Eu 

— Cine să traducă operele astea de așa mare succes? 

Da, întrebarea își are rostul, pentru că, știi, cărțile se traduc în alte limbi, dar autorul știe despre asta. 

Adică, traducerea unei lucrări se face cu acordul autorului. 

Dacă-i viu. 

Dacă nu... Cu acordul celor care câștigă de pe urma lui. A autorului sau a autoarei.  

Niciuna dintre operele mele nu merită tradusă în alte limbi. 

Poate 14 nuanțe de roșu. 

Nu. Sigur, nu poate, 14 nuanțe de roșu. 

Asta merită tradusă deocamdată. 

Dar, pe viitor, operele mele vor fi traduse. 

Noile mele lucrări. 

Care nu au ieșit pe piață... nici din capul meu. Încă. 

Asta dacă nu-mi sfârșesc zilele ca îngrijitoare de bătrâni. 

Că se poate. 

Fotografie de pe Pixabay

Concluzie

Următoarele mele cărți vor fi semnate cu numele meu: Cristina Gherghel. 

Că bleagă decizie a fost aia de a semna cu Cristina G. cu punct după g. 

Bine, așa am fost sfătuită și mi s-a părut o idee bună. Înțeleaptă. 

Nu a fost. 

Dar, atunci când am luat-o mi s-a părut cea mai bună decizie. 

Nu am regrete. 

Am doar o grămadă de lucru acum din cauza asta. 

Da, că eu trebuie să-i contactez pe cei care ordonează titlurile să le elimine din conturile mele. 

Nu vreau să fur gloria altora. 

Nu-i frumos. 

Am adăugat numele „Gherghel” în unele dintre conturile mele, dar cărțile scrise de mine sunt semnate cu Cristina G. - strict cu punct după g. 

Până acum (2021), am scris și publicat doar în engleză și-n română. 

Niciuna dintre cărțile mele nu a fost tradusă din română în engleză (sau alte limbi) și viceversa. 

Titlurile sunt unice, doar într-o limbă adică. 

Exemple: 

• 14 nuanțe de roșu a fost scrisă și publicată doar în limba română. 

• Ten years in Italy, three weeks a human a fost scrisă și publicată doar în limba engleză. 

De ce nu mi-am tradus titlurile din română în engleză și viceversa, doar scriu în ambele limbi?! 

Bună întrebarea. 

Pentru că este o muncă colosală și mai degrabă scriu alte cinci (5) cărți noi decât să traduc una. 

Cu alte cuvinte, nu mă pricep eu la dintr-astea. 

Deloc. 

Am încercat și-am scris o altă poveste, care n-a fost publicată. 

Actualizare – iulie 2025

Nu mai împărtășesc acele forme de înțelepciune pe care le ofeream altădată. În timp, am observat că ceea ce ofer – ca intenție, ca energie, ca sprijin – nu se întoarce în forma așteptată, ci în oglindă inversă. Nu știu dacă e vorba de o logică mai subtilă a lucrurilor sau dacă trăim într-un sistem în care ecoul nu urmează regulile simple ale cauzei și efectului.

Această observație m-a dus, firesc, spre o altă direcție de cercetare și exprimare. Din 2023, m-am concentrat tot mai mult pe fundamentele nevăzute ale comportamentului uman, în special pe mecanismele neurodezvoltării, traumei și abuzului. Nu am părăsit zona de autoajutor – dimpotrivă, i-am adăugat o bază neuropsihologică solidă, coerentă, și ancorată în cercetare.

Astăzi scriu și studiez în mod activ formele de suferință care nu au încă limbaj. Am propus spectrul aneurotimiei ca o umbrelă conceptuală pentru cinci forme de neurodivergență afectivă: asenzoria, afantazia, anauralia, anhedonia și asexualitatea – condiții greu de recunoscut, dar profund relevante pentru mulți dintre noi.

Dacă simți că ai trăit stări greu de explicat, dacă nu te-ai regăsit în explicațiile clasice, poate te vei regăsi în această perspectivă nouă asupra suferinței psihice și a dezvoltării.

Descoperă mai multe aici:

– De la scriitor de cărți de autoajutor la cercetător în neuropsihologie
– Spectrul aneurotimiei: neurodivergența arelațională și dezvoltarea psihică

Din 2022 public cu numele meu întreg, Cristina Gherghel

⭐⭐⭐⭐⭐

Îți mulțumesc sincer pentru recenzia pozitivă și pentru atenția acordată cărților mele.
Apreciez răbdarea cu care ai trecut peste imperfecțiunile de exprimare și alte neajunsuri — aceasta înseamnă foarte mult pentru mine.
Recunoștința mea este nelimitată.

Noile mele cărți în limba engleză și română sunt editate cu rigurozitate și le găsești peste tot online: 

• Amazon
• Google 

Ia-ți destinul în mâini și publică-ți singur/ă munca! GRATUIT!

Dacă nu ți-e frică de recenzorii nemiloși și până să fii publicat/ă de o casă de editură tradițională, publică singur GRATUIT pe Google Partners, Draft2Digital ori alte edituri virtuale. Sunt foarte multe. 

Succesul tău să nu depindă niciodată de falimentul altora. 

Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să zâmbești, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive. 

Credit fotografii

Unele sunt de pe Pixabay, altele (precum cea de mai jos) de pe PngTree. 

(0)

Citește mai departe

22 aprilie: Ziua Pământului

Drag cititor,

Astăzi, 22 aprilie 2021, sărbătorim Ziua Pământului. 

Nu este ironic? 

Ziua Planetei Pământ ar trebui celebrată în fiecare secundă a vieții noastre. Fără planetă, noi nu am exista.

Dezinteresul pe care-l demonstrăm față de pământul pe care călcăm și de pe care ne hrănim mă sperie cumplit.

Când mă gândesc la cât de mult risipim, la cât de puțin prezervăm flora și fauna, dar, mai ales, la cantitatea incalculabilă a deșeurilor pe care le producem în fiecare secundă, mă cuprinde o disperare profundă.

Gândul că ne îngropăm în mizeria noastră, literar, mă îngozește și mă îmbolnăvește. Zile întregi mă frământ... 

Învinuim pe ceilalți, mai cu seamă, pe marile companii, dar oare nu suntem toți culpabili?

Zi după zi, alegem cu sau fără bună-știință să distrugem globul terestru care ne ține în viață.

• Nu reciclăm cum trebuie

• Mergem cu mașina peste tot, indiferent de distanță 

• Defrișăm păduri întregi, dar nu plantăm un copac

• Rupem flori, dar nu sădim niciuna

• Stârpim fauna pământului fără nicio milă și considerație

• Risipim mâncare și apă fără regrete

Cea mai mare risipă de apă pe care facem fără să ne gândim este atunci când ne spălăm pe dinți. 

Un exemplu banal, în care mulți se pot regăsi - dacă vor să fie fie onești.

Cunosc pe cineva care-și spală dinții cu incredibilă conștiinciozitate, 5 minute durează asta.

Cinci minute în care robinetul curge încontinuu. 

Îmi sângerează inima. Pe cuvânt. 

Și omul ăsta este un zgârcit și jumătate și insistă că face economie la toate. 

Face economie la orice, dar nu la apă. Și nici nu clipește. 

Câte chestii nu risipim la infinit. Fără regrete. 

Nu ne gândim, nu admitem, ignorăm și acuzăm pe oricine, numai pe noi înșine nu. 

Așteptăm ca alții să ia măsuri... toți ceilalți, dar nu noi. 

Noi suntem prea mici. Risipa noastră este minimă. 

Dar oare picăturile nu umplu pahare? 

Fiecare dintre noi poate contribui la salvarea planetei. 

Ce moștenire lăsăm copiilor strănepoților noștri? 

Avere? 

Și dacă pământul nu mai e, la ce bun vor fi banii? 

Dacă aerul va fi nerespirabil și pământul contaminat atât de mult încât nimic nu mai dă rod iar apa devine otravă, ce vor face cu banii? 

Ce vor cumpăra cu ei? 

De unde? 

pentru cine? 

Covid-ul ăsta mi se pare o plagă ca cele din Testament. Cele zece plăgi ale Egiptului. 

Știi despre ce vorbesc, nu? 

O adevărată plagă. A doua plagă. 

Prima este pierderea umanității. 

A doua virusul ăsta nemilos. 

Câte plăgi ne vor fi trimise... 

Și câți se vor salva? 

(0)

Citește mai departe

Ziua Internațională a Fericirii: Fericirea este o alegere

Astăzi este Ziua Internațională a Fericirii.

Stiai, nu?

Eu nu. Am aflat ieri de la știri și m-am bucurat. 

„Ziua Internațională a Fericirii este sărbătorită anual pe data de 20 martie la nivel mondial. Această minunată zi a fost concepută și fondată de filantrop, activist, om de stat și consilier special al Organizației Națiunilor Unite, Jayme Illien, pentru a inspira, a mobiliza și a promova mișcarea fericirii globale.

Pe 28 iunie 2012, Adunarea Generală a ONU (Organizația Națiunilor Unite) a stabilit ca Ziua Internațională a Fericirii să fie sărbătorită pe 20 martie. Ziua dedicată fericirii mondiale coincide cu Ziua internațională a Francofoniei.”– De pe Wikipedia.


Drag român, știu că nu ai multe motive ca să fii fericit anul acesta, întreaga omenire trece printr-o situație de coșmar fără precedent, însă, dacă ai sănătate, un acoperiș deasupra capului și ce să mănânci, eu zic că ai putea să te forțezi să zâmbești și să fii fericit. Măcar astăzi.

Cum spun mereu, să fim realiști, dar onești.

Oricât de greu am duce-o, întotdeauna este cineva care o duce și mai greu.

Nu fi realist astăzi, fii fericit.

Concentrează-te pe ce ai bun în viață. Nu, nu te încăpățâna să zici că n-ai nimic. Mulți dintre noi au tot necesarul pentru a fi fericiți, dar nu sunt, pentru că se fixează pe ce nu au și și-ar dori. Sau... Dar despre asta în „Ce ești azi, ai decis ieri”, că sunt prea multe de zis. 

Acum mulți ani, am citit următoarele într-o carte: 

Fericirea este o alegere. 

Nu-mi amintesc titlul cărții, dar autorul zicea ceva de genul: „În fiecare dimineață când mă trezesc am două alegeri: să fiu fericit sau nefericit. Și eu aleg să fiu fericit, că nu sunt prost.” 

Cuvintele acestea mi-au dar mult de gândit și pot să spun că mi-au schimbat viața. Mereu mă gândesc la ele și-mi dau silința să zâmbesc, mai cu seamă când totul e negru în jurul meu de nu văd lumina de la capătul tunelului. 

Căci atâta timp cât unul respiră, există o speranță. 

Râzi fără motiv, dacă chiar nu găsești niciunul. Râzi ca prostul, în fața oglinzii, dacă ți-e rușine s-o faci în public. 

Dum spiro, spero (Cicero) = cât timp mai respir, sper.  

(0)

Citește mai departe

Un Nou An asa cum iti doresti, cititor pretuit!

Drag cititor fidel și infidel, dacă m-ai citit și plăcut măcar o dată, îți urez din toată inima să ai un an nou așa cum îți dorești. 

Poate plin de reușite, de iubire, pace în suflet și în gând, înțelegere în familie și oameni, bucurii, dar, mai ales, sănătate că-i mai bună decât toate! 

Ce an a mai fost și 2020! Phew! 

Dacă până acum mereu ne-am plâns că anul ce-a trecut a fost unul rău, acum... întreb pentru un prieten, ce mai putea spune despre 2020?! 

Sincer, cred că un război ar fi fost mai rău, și bineînțeles, calamități peste tot în lume. 

Îndrăznesc să spun că nu trebuie să ne plângem prea mult, căci, adevărul dureros este că nu există limite la suferință, nenorocire și mizerie. 

Dar, așa cum nu există limite la atrocități și durere, limite nu există nici la minunății, miracole și fericire. 

Îți doresc ca oamenii să fie buni cu tine și tu să fii bun cu ei, dar și cu toate animalele care-ți ies în cale. 

Îți doresc să citești toate cărțile sau poveștile pe care ai vrut să le citești mereu. Iar dacă nu ai bani și vrei să citești vreuna dintre cărțile mele, trimite-mi un mesaj privat ți cu drag ți-o trimit în format PDF. 

Un scriitor e nimic fără cititori. 

Pregătesc multe cărți noi, genere și subiecte diferite. Pe toate gusturile, dar mai ales pe gustul oamenilor cu suflet. 

Pentru voi scriu, nu pentru cei care sunt generoși în comentarii negative, ofensive și arogante. 

Pentru aceștia, scriu alții încă prea mult. Mi-aș dori să nu am astfel de cititori. Niciunul chiar. Lumea este luată cu asalt de ei. Dar mie îmi ajung câțiva cititori. Puțini, dar buni. 

Dacă nu ai ce citi și vrei să o faci zilele acestea, poate ești interesat în ultimele trei postări ce-am publicat în ziarul de Roman și pe „De vorbă cu Cristina G.”

• http://www.ziarulderoman.ro/confesiuni-pacatoase-si-urari-de-un-an-nou-asa-cum-iti-doresti/

• http://www.ziarulderoman.ro/sa-fim-mai-buni-dar-nu-numai-de-craciun-guest-post-cristina-gherghel/

• https://devorbacucristinag.blogspot.com/2020/12/am-incaruntit-dar-n-am-incaruntit.html

Un 2021 plin de lucruri bune, iubitor de lectură și om frumos, oriunde te-ai afla! 

(0)

Citește mai departe

Crăciun luminos, om frumos

Nu te rețin mult că toți suntem ocupați de Crăciun. Toți, ori aproape toți. 
Ocupați cu familia și poate, sper adică, cu deschiderea cadourilor aduse de Moș Crăciun. 

Din nefericire, sunt oameni care nu au pe nimeni sau nimic special de Crăciun, dar nu numai. 

Știi la fel de bine ca și mine. 

Îmi plânge inima pentru aceste ființe nenorocoase. Știu că și tu simți la fel. 

Asta e viața pe pământ și nu putem decât să mergem înainte așa cum putem. 

Dar dacă poți, te rog, fă bine celor care au nevoie. Astăzi, mâine și-n fiecare zi a vieții tale. 

Am scris despre asta, dacă ești interesat, în ziarul de Roman: http://www.ziarulderoman.ro/sa-fim-mai-buni-dar-nu-numai-de-craciun-guest-post-cristina-gherghel/

Așa cum am scris în materialul din link-ul de mai sus, în noaptea de Crăciun (dar nu numai) m-am rugat pentru fiecare dintre cei care mă citesc, dar și pentru oamenii buni, pentru oamenii frumoși pe dinăuntru. 

Drag cititor, fidel și infidel, doresc să-ți urez din adâncul sufletului meu un Crăciun cât mai luminos cu putință. 

Fii bun, om frumos. Fii bun cu cei vulnerabili. Fii bun cu toată lumea. Fii bun pentru că așa simți ori fii bun pentru că așa dorești. 

Fii bun cu cine merită și câteodată și cu cei ce nu merită. Dintre aceștia unii se vor schimba pentru că tu le-ai arătat bunătate, când toată lumea îi disprețuiau, pentru că nu meritau altceva. 

Crăciun luminos ție și celor dragi! 

(0)

Citește mai departe

Rușine

A trecut aproape un an de când am scris sau publicat ceva pe cele 34 de bloguri ale mele...

Și câte nu s-au întâmplat de-atunci...

Câte nu s-au schimbat...

Câte nu am învățat...

Și, mai presus de toate, câte nu mai am de învățat...

Dar despre toate astea altă dată, acum vreau doar să scriu despre cum mă simt când văd că cineva cumpără una dintre cărțile publicate de mine.

Așa cum am dezvăluit mai demult, mai toate cărțile mele în format tipărit se comercializează pe Amazon. În fiecare lună, Amazon îmi trimite banii câștigați în contul meu curent în mod automat. Primesc un mesaj, dar nu verific niciodată cât și cum.

Dar de fiecare dată în care primesc acest mesaj, mă strâng în spate.

O miriadă de întrebări se-nvârt bezmetic în mintea mea și o multitudine de simțiri contrastante se iau la trântă în sufletul meu mic. 

Și e o debandată...

„Cine o fi cumpărat și cum a găsit cartea mea? 

Pe ce criterii s-a bazat când a cumpărat-o?

De ce?

S-o facă cadou poate? Cui?!

Oare cum a reacționat când a primit-o? Trebuie să arate îngrozitor.

Numele meu este scris așa de mare... Mi-e rușine numai când mă gândesc.

Nu merit. Nu sunt vrednică.”

Mă simt nedemnă de atenția cititorilor. 

Și ce absurd este, odată ce singură mă promovez... că nu sunt J. D. Salinger. 

Vreau și apoi mă rușinez. 

Ridicol. 


Ieri, a trebuit să fac modificări la contul meu de autor. Am intrat pe Amazon și marea mi-a fost mirarea când am văzut câte dintre cărțile mele tipărite s-au vândut în perioada asta.

Am început să tremur și ochii mi s-au umplut de lacrimi, dar vina, rușinea, stânjenirea m-au copleșit. 

Cum poate un autor să-și câștige existența când îi este jenă că poveștile lui/ei se vând?

Pentru asta muncesc, să-mi câștig o pâine. Să scriu o carte îți poate lua luni bune. 15-20 ore pe zi. Șapte zile pe săptămână.


Nu te gândi că vând mii de cărți, nu. Nici pe departe. Dar chiar și una de-aș vinde, tot m-aș simți stânjenită și recunoscătoare.
Sunt autori care nu vând nimic. Și-au scris/scriu povești minunate. 

PS 

Știu că e greu de crezut că nu verific câți bani câștig sau câte cărți vând, dar mereu am fost așa. 

Nu verific nici când primesc salariul. Niciodată n-am făcut-o. 

Ce verific este câte datorii mai am. 

Și mai am destule. 

Adevărul este că aș nota dacă banii în contul meu ar fi mulți. Nu-mi câștig existența din scris. 

Încă. 

Toate la timpul lor. 

(0)

Citește mai departe

Un nou an glorios, bogat în sănătate și mănos în reușite!

Uite că am ajuns și la sfârșitul anului. 

Și ce an plin de încercări grele am avut!  

Parcă nu-mi vine să cred că am supraviețuit!

Și tu?! 

Te înțeleg.

Mă tem că anul ce-a trecut nu a fost greu doar pentru tine sau pentru mine, ci pentru mult prea multă lume.
Și, dacă ne gândim în retrospectivă și suntem cinstiți față de noi, aproape la fiecare sfârșit de an am gândit la fel.
Pfiu! „S-a mai dus un an îngrozitor...”

Dar dacă suntem rezonabili și vrem să vedem ce este în jurul nostru, ajungem la concluzia că altora le-a fost și le este infinit mai greu decât ne este nouă. Și mai mult, aceștia nici nu au speranțe pentru un viitor mai bun.
Ceea ce noi nu putem spune.
În lumea noastră totul se poate întâmpla.

Dacă nu am pierdut pe nimeni  (adică nu s-a dus într-o lume mai bună)  și dacă sănătatea noastră (sau a celor dragi) nu a fost pierdută ireversibil, restul se poate rezolva.
Iar durerea pierderii cuiva trece odată cu anii.
Eu asta știu din proprie experiență.

În materialul din ziarul de Roman - care va fi publicat zilele acestea - am mărturisit că în 2019 am avut foarte multe visuri, planuri și expectative care nu au devenit realitate.
Din această cauză, acum când toți se pregătesc să sărbătorească trecerea dintre ani, eu mă pregătesc să plec din nou în străinătate.
Am inima cât un purice de îngrijorare.
Tu, dacă mă urmărești, știi de ce m-am întors în țară la începutul anului.
Știi ce-am avut în joc.
Știi prin câte am trecut și câte am sacrificat ca să mă ocup de mama mea.
Dar uite că am ajuns într-un moment în care toate eforturile și suferințele mele par să fi folosit la nimic.
Totul pare în zadar.
În acest moment, totul e suspendat în aer de un fir de păr.
O simplă adiere de vânt ne poate fi fatală la toți.
Viitorul pare o sabia lui Damocles.
Dar nu pot să-mi pierd încrederea.
Ceva se va întâmpla și, printr-un miracol, mama va fi bine.
Că tot ce-i bun pe lumea asta este un miracol.

Așa trebuie să gândim toți.
Și nu ar trebui să ne concentrăm pe suferința personală, desconsiderând sau călcând în picioare durerile altora.
De multe ori, cei ce nu se plâng sunt cei mai nenorociți.

Orice s-ar întâmpla, speranța și dorința de a trece peste obstacole și de a face bine, chiar când nimeni nu pare să aprecieze, să nu ne părăsească niciodată!

Îți doresc un an glorios, bogat în sănătate, mănos în reușite, fertil în iubire, abundent în înțelegere și roditor în pace sufletească!

Fotografie de pe Pixabay

(0)

Citește mai departe

De ziua României anunț câștigătoarea setului de bijuterii

Dragi cititori și participanți al concursului lansat cu ocazia aniversării a celei mai importante zi din viața mea, vă mulțumesc pentru atenție, interes și încredere.

Au trecut 16 zile de atunci și-n acest timp s-au întâmplat foarte multe, nu am putut să mă dedic promovării masive a acestei inițiative.

Timpul este mereu cu ciubote roșii pentru scriitori și artiști în general, dar când au și o mulțime de situații de rezolvat, atunci oboseala se adună și răbufnește. 

Dar cine nu are probleme? 
Cine nu e obosit? 

Când m-am întors în țară să mă îngrijesc de mama, am crezut că o să am posibilitatea să mă dedic și carierei mele de scriitor și blogger, după o perioadă de adaptare.
Din nefericire, am atâtea de făcut în fiecare zi pentru mama, în casă, pe lângă casă și în grădină, încât trec săptămâni întregi până mă opresc 5 minute să scriu un rând – asta în afara materialului pe care îl trimit în fiecare săptămână Ziarului de Roman. 

Nu sunt doar obosită, sunt depășită de situație. Când eram singură, studiam și scriam și câte 20 de ore pe zi, luni de-a rândul.
Așa făcând, în 3 ani am scris și publicat în jur de 37 de cărți.
Acum, aproape că nu mai știu ce-nseamnă scrierea de romane sau de cărți de auto-ajutor.

Aceștia sunt ultimii ani ai mamei mele – poate vor fi 5, 10, 15 – și nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul, însă, teoretic, eu mai am timp să mă îngrijesc de cariera mea. Mai pot încă să-mi duc la îndeplinire visul meu imposibil dintr-o copilărie din alte vremuri.

Să mă întorc la titlu, că de asta ești aici. 

Câștigătoarea minunatului set de bijuterii creat de Indrani Handmade și a unui exemplar al cărții „14 nuanțe de roșu” este.... Lucia Rîtan. 

Mi-a fost destul de greu să decid, deoarece mai toate comentariile m-au emoționat. 

Umilă plecăciune. 

Lucia nu a scris un comentariu pe care l-aș descrie emoționant – a folosit doar tag-urile pentru concurs – însă a făcut un lucru în fața căruia nu am putut rezista. Lucia, o copilă – acuși adolescentă – a venit cu cartea acasă la mama să mă întrebe anumite chestii ce nu îi erau clare.

În timpul acestei vizite, copila timidă, iubitoare de lectură, și-a exprimat aprecierea imensă pe care o are față de amintirile mele din copilăria comunistă. Lucia s-a născut mulți ani după căderea regimului comunist și nu știa multe despre acea perioadă.

Interesul și entuziasmul ei feeric față de lectură și față de perioada comunismului au fost motivele pentru care am decis ca ea să fie câștigătoarea acestor două premii.

Ceilalți trei câștigători ai unui exemplar cu autograf al cărții „14 nuanțe de roșu” și câte-o mică surpriză sunt:

• Cristina Scacun
• Carmen Nemeth
• Ioana Varninschi 

Vă rog să mă contactați cât mai degrabă și să-mi lăsați adresa voastră poștală. 

Cristina Scacun s-a dovedit a fi o cititoare incredibil de pasionată, iar eu am o slăbiciune deosebită pentru cititorii ca mine. Deoarece locuiește aproape voi merge să-i dau cartea personal și vom bea un ceai împreună. Ori vom mânca o prăjitură. 

Cum va dori. 

Frumos scris, Carmen. Mulțumesc. 

Ioana Varninschi a scris: 

„La multi ani, Cristina!

Nu-ți cunosc cărțile dar citind aceste câteva rânduri, mi-ai deschis o cămăruță tainică; mulți dintre noi păstrăm doar pentru noi unele amintiri care ne dor, tu le așterni cu o sinceritate maximă, pe care o ador ! Imi doresc să citesc #14nuantederosu și celelalte cărți #cristinag si-am să mi le fac cadou de Crăciun.”

Mulțumesc frumos, Ioana. Aprecierea ta mă emoționează profund. 

Următorii participanți vor primi câte o carte electronică la alegere:

• 14 nuanțe de roșu
• ADA: un roman 
• Trucuri naturale de frumusețe și sănătate
• Pot și vreau să slăbesc mâncând - Dieta ca stil de viață
• Fată bătrână și fericită - Mai bine singură decât singură în doi
• Publică gratuit si vinde-ți singur cartea: Oricine poate deveni autor
• sau din această listă (apasă)

 Mai bine zis participante:  

1. Lobont Lidia
2. Ana Maria Ghergut
3. Adriana Isabella
4. Petronela Stogrin

Felicitări tuturor! 

Îi mulțumesc fiecărui participant în parte și vă spun un călduros La mulți ani, române! 

P.S.

Aș aprecia enorm dacă după ce ai citit cartea (și ți-a plăcut) ai rezerva 2-5 minute scrierii unei recenzii pe Goodreads, Google etc. 

Recenzia este opinia ta despre carte. Mai multe informații aici. 

Publicarea unei fotografii a cărții pe rețelele tale de socializare și împărțirea cu prietenii m-ar face să simt că munca mea nu este în zadar. 

(0)

Citește mai departe