Apel umanitar: Citește pentru Mirabela!

Drag iubitor de lectură,

Așa cum am scris și pe alt blog, https://devorbacucristinag.blogspot.com/2019/03/citeste-ada-pentru-mirabela.html, vreau să ajut cum pot la salvarea Mirabelei.

Și cum tot ce am avut am investit în construirea căsuței pentru mama mea, am decis ca toate câștigurile nete din vânzarea romanului ADA să fie donate Mirabelei.

De ce ADA și nu o altă carte? 
Îți vei da seama când o s-o citești.

Apel umanitar: Citește Ada de Cristina G. pentru Mirabela

ADA este un roman de dragoste pentru suflete sensibile.

Uite ce părere a avut o cititoare despre această poveste de iubire:

Apel umanitar: Citește ADA de Cristina G. pentru Mirabela


Romanul este publicat în ambele formate: electronic și tipărit.

Versiunea electronică poate fi cumpărată de pe:
  • Apple Books
  • Kobo
  • Playster
  • Scribd
  • Tolino
  • 24Symbols
  • OverDrive
  • bibliotheca
  • Baker & Taylor
  • Google Play Books
apăsând pe acest link: https://books2read.com/adaromandecristinag

Pentru fiecare carte cumpărată cu $2.99, $1.78 este câștigul net care va fi donat în contul curent deschis în numele Mirabelei. 

Apel umanitar: Citește ADA de Cristina G. pentru Mirabela


Pentru cei care preferă să țină cartea-n mâini și să simtă mirosul cernelii, versiunea tipărită poate fi cumpărată de pe Amazon.

Fă atenție la prețul transportului care depinde de la țară la țară.

Haideți să ne mobilizăm cu toții ca să o ajutăm pe Mirabela.
Haideți să facem ceea ce am vrea ca alții să facă pentru noi.

Când e în joc viața unui om și cel mai mic ajutor contează.

Te rog din suflet să împarți această postare cu toți prietenii tăi. Nu știi care vrea să citească istoria Adei, chiar dacă nu iubește lectura prea tare, de dragul Mirabelei. 
Ajută-mă să ajut pe alții. 

Dacă ești un blogger de carte (sau ai cititori care iubesc lectura) și dorești să împarți pe paginile tale această inițiativă, contactează-mă, căci am scris o postare specială pentru asta.

Iar dacă vrei să donezi direct campaniei #ajutorpentrumirabela apasă pe https://www.facebook.com/donate/387760375389839/10213301669763945/.

Unde-i unul nu-i putere...

Dă și îți va fi dat. 
Mai multe detalii despre Ada și această inițiativă aici:
Însănătoșire grabnică și completă, Mirabela! 
Putere, curaj și încredere celor ce o iubesc și o susțin cu gândul, fapta și cuvântul. 

#ajutorpentrumirabela
#citestepentrumirabela

Ajutor pentru un om minunat, Mirabela

Cu ceva timp în urmă, a apărut pe Facebook o campanie de strângere de fonduri pentru salvarea unei vieți tinere, Mirabela.



„Povestea Mirabelei,

Mirabela sora mea mai mica ,cea mai puternica ființă ,cu o inima ce radiază bunătate si inocenta trece din nou prin clipe de coșmar la numai 29 de ani!
Anul trecut bătălia ei cu glioblastomul părea câștigată,dar nemiloasa tumoră s-a întors intr-un loc neoperabil chirurgical(trunchiul cerebral) de aceea acum face tratament cu radio si chimioterapie,iar medicii din diferite tari ne-au spus că tratamentul standard e ultimul pe care îl poate primi,deoarece in decurs de 6 luni a primit toate dozele maxime pentru ai prelungi viața.
Nu vrem doar sa-i prelungim viața ,ci speram că viața sa-i fie salvata.
Speranța nu moare niciodată si o clinica din Germania o poate ajuta folosind metode integrative(imunoterapie,hipertermie,tratament metabolic,dentritic cell)....”

Sunt sigură că ai văzut această campanie cel puțin o dată, și sunt sigură că ai dat share și poate ai donat un bănuț.

Mi se strânge sufletul de durere când citesc astfel de istorii. Sănătatea este lucrul cel mai de preț, iar când viața ți-e în joc, atunci...
N-am cuvinte.
Nu-mi pot imagina.
Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva, căci am văzut de prea multe ori ce face o boală cruntă dintr-un om.
Boala nu ține cont de bunătatea omului pe care îl atacă nemiloasă.

Sunt deosebit de ocupată cu proiectele mele de suflet, dar știu cât de greu este să aduni fonduri, așa că am simțit nevoia să-mi fac datoria de blogger și de om.

Știu că mulți nu-și permit donații mari, dar dacă ești fumător, de exemplu, nu-ți lua azi un pachet de țigări și donează acei bani.
Nu-ți lua o bere, bea o cană de apă în loc.
Nu mânca o prăjitură azi...
Vei face o faptă bună și vei dormi împăcat la noapte.

Că unde-i unul nu-i putere,
La necaz și la durere...
Împarte campania de strângere de fonduri de pe Facebook apăsând aici.
Dacă nu ești pe Facebook sau nu ai ce dona, ceva tot poți să faci chiar acum:


ROAGĂ-TE!
Nu trebuie să crezi în Dumnezeu, religia chiar nu contează, roagă-te universului.
Trimite vibrații pozitive.
Dorește-i bine Mirabelei.
Zâmbește pentru ea.
Sunt sigură că va simți.


Fă ceea ce ai vrea ca alții să facă pentru tine sau pentru cineva drag ție.  

Mirabela dragă, om minunat, îți doresc din tot sufletul să-ți fie bine!
Îți doresc ca într-o zi, cât mai devreme, să te trezești și să afli că totul a fost doar un vis urât, căci oamenii nu te-au lăsat la greu.
Să trăiești mulți ani fericiți!


#ajutorpentrumirabela
#citestepentrumirabela

Mai multe postări pentru Mirabela, aici: 

Ziua internațională a fericirii: Fericirea se învață

Astăzi, 20 martie 2019, este ziua internațională a fericirii, de aceea îți doresc din toată inima mea să vrei să fii fericit până la sfârșitul zilelor tale.

Fericirea este în mâinile tale. Nimeni nu poate să ți-o ia sau să ți-o dea, dar este contagioasă. Fericirea nu vine de la sine. Fericirea nu cade din cer sau dintr-un copac ca o pară mălăieață. Fericirea se învață în fiecare zi câte puțin, chiar și-atunci când lacrimile-ți cad fără voie și când porți pe umeri o greutate imensă. 

Pentru mine, ca scriitor, fericirea este atunci când un cititor apreciază cărțile mele și nu se sfiește să o spună în public.

20 martie: Ziua internationala a fericirii: Fericirea se învață de Cristina G.

Fericirea nu are o istorie. Fericirea începe și se termină odată cu tine. 

Așa cum am spus în acest articol: https://scriitorcristinag.blogspot.com, fericirea se învață la fel cum se învață o materie la școală.
Dacă-ți place, înveți mai repede și mai bine, dacă nu... îți ia mai mult timp, mai mult efort, și, din disperare, înveți mecanic numai să iei notă bună, poate la un examen.
În școala vieții, examenele se dau în fiecare zi, dimineața și seara și poate-n fiecare clipă. 

Seara, când mergem la culcare, ar trebui să nu ne gândim în ruptul capului la necazuri și la ce a mers rău în timpul zilei, ci dimpotrivă, să ne fixăm pe ce a mers bine.
Și ca să ne simțim fericiți, trebuie mai întâi să fim recunoscători pentru cât mai multe lucruri pe care le avem.

Fiecare dintre noi are cel puțin 3 motive pentru care să se simtă recunoscător că a mai trecut o zi.
Nu crezi? 
Ia un minut de pauză și gândește-te la ce ai bun în viața ta.
  • Respiri și nu te doare pieptul? 
  • Nu ai nicio boală incurabilă sau mortală? 
  • Ai mâncat? 
  • Ai dormit într-un pat, acoperit de o pătură? 
  • Ai toaletă în casă? 
  • Ai făcut duș azi? 
  • Poți să mergi, să vorbești? 
  • Auzi? 
  • Poți să citești? 
  • Etc.
Deși e greu să ne gândim așa când suntem bolnavi, dezamăgiți, nervoși, îngrijorați ș.a.m.d., trebuie să ne forțăm să o facem, mai ales când mergem la culcare.
Să nu punem capul pe pernă cu ochii în lacrimi sau cu o senzație de greutate pe umeri sau în inimă, căci, dacă facem așa, îi dăm cale liberă creierului să lucreze inconștient în defavoarea fericirii noastre.

Iar dacă seara ne culcăm cu zâmbetul pe buze mulțumind Domnului (sau universului) că suntem încă vii, dimineața ne trezim la fel.

Fericirea este o luptă împotriva instinctului de a ne lăsa doborâți de griji și durere. 
E greu, e greu să luptăm pentru fericire, dar mai greu este să nu luptăm. Zic eu.
Și cunosc multă lume care nu luptă, dar se plânge că nu este fericită.
Nimic nu vine pe tavă.
Cine zâmbește sau e fericit, nu este lipsit de probleme, așa cum am crede noi.
Cine zâmbește, alege să zâmbească.

Cad și eu în povara grijilor și mă sufoc. Literar. Dar mă zbat, mă lupt să găsesc soluții grijilor mele.

Dacă mă urmărești, știi că în ianuarie 2019 am luat decizia de a mă întoarce în țară să am grijă de mama și să-i construiesc o căsuță.
Nu a fost o decizie luată cu zâmbetul pe buze.
Planurile mele erau complet diferite. Nu includeau întoarcerea în România și construirea unei case la țară. Nu, pentru că sunt alergică la fân și la polen. Nu ar trebui să stau printre buruieni.
Apoi, nu am așa de mulți bani la dispoziție. Și mai apoi, am ales să nu-mi fac o familie a mea ca să mă dedic scrisului.
Dacă mă gândesc la ce am renunțat și la ce mă așteaptă, mă apucă o disperare fără margini.
Așa că nu mă gândesc, ci merg înainte. Merg înainte de dragul mamei, că ei îi scapă timpul printre degete.

Îți amintești de Scarlett O'Hara din „Pe aripele vântului”
Știi ce spunea ea când nu putea dormi din cauza supărării? 


„Mâine. Am să mă gândesc mâine.” 
Așa fac și eu. Nu mă gândesc seara, când merg la culcare. Și nici dimineața. Mă gândesc în timpul zilei, dar nu cu tristețe, ci cu încredere. Mă gândesc la soluții, nu la probleme. Că altfel nu aș face nimic.

Mama are nevoie de mine, dacă eu nu pot să fac că mă las pradă disperării și stau lungită-n pat, multă lume are de suferit. Mai ales mama.
Și nu-mi permit așa ceva.

Așa că, oricâte probleme ai avea, nu sta trist. Nu te dispera. Zâmbește în fața necazurilor că, așa cum zice și una dintre legile lui Murphy:

Dacă astăzi a fost rău, zâmbește: Mâine va fi și mai rău!  

Și mai este un fel de lege așa pe care nu-mi amintesc unde am citit-o:

Fericirea depinde de care parte a ușii de la baie ești. 

20 martie: Ziua internationala a fericirii: Fericirea se învață de Cristina G.



Sau, cum zic eu:

Fericirea depinde de cât alcool ai băut în jumătate de oră. 

20 martie: Ziua internationala a fericirii: Fericirea se învață de Cristina G.

Ai urechi?
Fii fericit.

Fotografii de pe Pixabay

Ce părere ai? - Asociație caritabilă

Drag cititor, nu te rețin mult.

Ai citit sau auzit poate de Iubiți Bătrânii.

Încă nu a fost înființată legal și de aceea aș dori să te întreb tu cum ai numi o organizație non-guvernamentală (ONG) în folosul mai multor persoane marginalizate, nu numai a bătrânilor? 

Vreau să zic, fundația, care până la urmă va fi o asociație non-profitabilă (detalii în alte postări), se va dedica în special bătrânilor singuri, dar și bolnavilor și celor care suferă din diferite alte motive.

Tot ce vreau de la tine este o idee de nume (denumire). 
Eu am numit-o Iubiți Bătrânii fără să stau mult pe gânduri, deși aveam mai multe idei în cap.
Cum sunt extrem de ocupată cu căsuța mamei, nu reușesc să găsesc un nume potrivit.

Nicio denumire nu mă mulțumește așa că te invit, ba chiar te rog să-ți spui părerea. Orice idee va fi luată serios în considerare.

Acestea sunt cele care mi-au trecut prin cap:
  • Iubiții bătrânii
  • Asociația caritabilă Iosif și Maria Gherghel (părinții mei) 
  • Din dragoste pentru aproapele 
  • Cu inima în mâini
  • ACIM (Asociația caritabilă Iosif și Maria) 
  • Iubiți și ajutați
  • Pentru ei 
Mulțumesc. 

Asociatia non guvernamentala Iubiti Batranii de Cristina G.


Dacă cumva știi vreun avocat care mă poate ajuta să o înființez cât mai curând, te rog să-mi trimiți un mesaj pe Facebook sau lasă-mi un comentariu pe blog.