14 Nuanțe de Roșu încă nu e gata de publicare

14 Nuanțe de Roșu - cartea mea de debut pe piața românească, este încă în editare.
Îmi cer mii de scuze, în special celor care m-au contactat în privat să m întrebe de unde și când s-o ia.
Le-am spus că va fi pe piață în acest sfârșit de săptămână, cel mai sigur mâine.
Dar... planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg.

Ar fi trebuit să fie gata până acum, dar am întâmpinat ceva probleme.
Sunt prea multe amintiri care merită interes și nu reușim să ne decidem pe care să le ținem, și pe care nu.
Că acum cartea, care avea 420 de pagini, are 450.
În loc să reducem din foi, noi adăugăm.
Nu-i fain.
Dar cartea-i faină.

Însă, din cauza asta nu pot dormi.
E 2:45 dimineața în Anglia și eu nu pot dormi. Și iubesc să dorm. Numai asta aș face cam 15 ore pe zi. Mai ales acum că sunt atât de obosită.

Am scris vreo câteva postări pe mai multe bloguri, despre amintirile astea din copilăria comunistă.
Cartea asta-i totul pentru mine.
Este însăși viața mea.
Și are să aibă succes.
Mare. Colosal.
Și ție îți va plăcea.
Că n-ar cum să nu-ți placă.
E prea frumoasă.
Poate tristă pe alocuri. Dar în genere, este o carte veselă.
Da.
Este un pic în stilul „Amintirilor din Copilărie ale lui Creangă.” Doar că puțin mai dramatice. Adică mai tragice voiam să zic.
Dar te vor face să zâmbești... așa cum te vor face și să plângi. Dacă ești un om sensibil.
Sensibilitatea nu-i prea bună. Mai ales în ziua de azi.

Încă mai lucrez la copertă
Hai că merg la sală acum.
N-ai să crezi, dar după ce am publicat Vreau și Pot să Slăbesc Mâncând, m-am îngrășat.
M-am îngrășat că nu am făcut mișcare pentru mai mult de 3 săptămâni.
Am stat numai în casă, pe scaun, pe fotoliu, în pat, pe jos, etc. unde am scris fără pauză.
Da. Cartea asta pe care ar fi trebuit s-o termin acum 5 luni.
Nu uita că dacă te angajezi să o recenzezi, ți-o dau pe GRATIS - când e gata, că nu e încă.
Vezi aici mai multe informații.

Și am mai scris și o grămadă de postări că am atâtea bloguri. Prea multe.
Ce să fac dacă scrisul este pasiunea mea?

Odată era cititul. Vreau să zic, încă mai citesc, nu e că nu mai sunt pasionată.
Dar nu mai citesc cum citeam odată.
Acum trebuie să muncesc să-mi câștig o pâine.
Cititul nu-mi plătește facturile.
Am încercat, dar n-am reușit.
Cică cititul și cărțile nu sunt valută și n-ai nicio valoare materială.
Și au dreptate.
Cărțile n-au valoare materială decât atunci când plătești să le cumperi.

O recomandare: când cumperi de pe Amazon orice carte de hârtie, comandă mai multe odată ca să nu plătești transportul. 
Nu-i păcat să dai pe carte 5 dolari și 6 pe transport?
Cărțile reprezintă optime idei de cadouri pentru orice ocazie și nu se învechesc niciodată. 
Cărțile electronice care se pot citi pe orice telefon deștept, tabletă, laptop și tabletă, se găsesc pe mai multe platforme comerciale cum ar fi Google, Draft2Digital, Scribd, etc. 


Alte cărți (scrise de mine, adică de Cristina G. nu?) de auto-ajutor, dezvoltare personală și creștere spirituală: 
  • Trucuri Naturale de Sănătate și Frumusețe
  • Fată Bătrână și Fericită - Mai Bine Singură Decât Singură în Doi
  • Pot și Vreau să Slăbesc Mâncând - Dieta ca stil de viață
  • Ce Ești Azi, ai Decis Ieri - Cum îți Așterni, așa Dormi - În curând
Apreciezi? 
Nu ezita să mă susții cu un like, comentariu, distribuire, etc. 

    ***
    Ești om cu suflet mare și vrei să mă sprijini? 
    Vizitează și tu paginile mele și dă și tu like-uri, share-uri pe unde apuci.
    Orice inițiativă este apreciată, oricât de mică. Numai să fie pozitivă. 

    Și dacă îți plac cărțile mele, de ce să nu lași o recenzie, un comentariu sau orice te lasă inima? 

    Cum și unde găsești cărțile mele? 
    În mediul online tastând „cărți de Cristina G.” , dar și comandându-le la librăria ta preferată. 
    Sau apăsând pe link-urile de mai jos.
    Pe YouTube am diferite vlog-uri grozav de amuzante.

    ***
    Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii ținut la curent cu toate surprizele ce pregătesc și alte inițiative interesante. 
    Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

    ***

    Ești interesat de cărți de rețete? 
    Am publicat 14 pe care le găsești în ambele formate: electronic și de hârtie în mediul online.
    Scrie „cărți de Cristina G.” (cu punct după G.) în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate.

    Uite titlurile:
    • Cele mai Populare Rețete ale Bunicii Învățate de la Mama: Mâncăruri Nostalgice
    • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul I – Sărate  
    • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul II – Dulci
    • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul III – Prepară Porcul de Ignat 
    • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul IV
    • 41 de Rețete fără Gluten
    • 41 de Rețete de Chiftele, Omlete și Alte Aperitive 
    • 41 de Rețete de Clătite, Checuri, Prăjituri și Alte Dulciuri 
    • 41 de Rețete Practice și Simple de Borșuri 
    • 41 de Rețete Dulci și Sărate de Post 
    • 41 de Rețete Dulci și Sărate de Sărbători
    • 25 de Rețete Rapide din Cartofi – Bucate Vegane Fără Gluten pentru Începători
    • 25 de Rețete Rapide din Orez – Bucate Fără Gluten Pentru Începători

    GRATIS 14 Nuanțe de Roșu - Carte de Cristina G. caută cititori


    Dragi iubitori de lectură, în special fani ai cărților de memorii, vouă mă adresez în acest articol.
    Voi aveți puterea să mă ajutați, dacă vreți. Și nu degeaba.

    14 Nuanțe de Roșu: Amintiri din Copilăria Comunistă (Epoca de Aur), nu este încă gata de publicare cum am sperat să fie până acum, aflându-se în editare. Asta pentru că are 420 de pagini și este mult, mult prea lungă.
    În final vor rămâne între 200 și 250 de pagini.

    Cu toate că azi nu-i gata, cartea are nevoie de cititori cât mai curând posibil. 

    Așa că o voi oferi GRATIS în format PDF - deocamdată - tuturor celor care-și vor exprima interesul în privat prin intermediul poștei electronice (criopax@gmail.com), sau pe Facebook.

    De ce fac asta? 
    Pentru că am nevoie de comentarii, numite recenzii, pe Amazon, Goodreads și Google. 

    Poți să lași un comentariu la această postare, dar fără o adresă de email, nu pot să ți-o trimit.

    În câteva zile, voi fi în gradul să o ofer și-n alte formate electronice cum ar fi mobi, ePub, eBook și nu mai știu ce.

    Cartea în format PDF, se poate citi pe orice aparat electronic care are un sistem de operare Android sau Apple cu PDF instalat:
    • telefoane deștepte
    • kindle
    • tablete
    • și evident, laptopuri și calculatoare.
    Memoriile sunt relatate în ton șăgalnic,  sub formă de roman și, pe alocuri, te vor duce cu gândul la Amintirile din Copilărie ale lui Ion Creangă. 

    Această carte, deși nu este prima în limba română ce public, este cartea mea de debut în țara natală pe care o iubesc nespus de mult.

    Am lucrat infinit de mult la toate paginile, și fiecare cuvânt este o parte din inima mea.
    Mi-aș fi dorit din tot sufletul ca tata să țină cartea, care este dedicată în special lui, în mâinile lui tremurânde. Dar n-am terminat-o la timp.
    Atât de tare m-a zguduit plecarea lui într-o lume mai bună că, pentru mai mult de 3 luni, n-am fost în stare să scriu un singur rând în niciuna din cărțile mele.

    Numai acum câteva săptămâni am reușit să ies din apatie și de atunci lucrez  zi și noapte pentru că vreau să-ți ofer o carte cum n-ai citit de mult.

    În paginile cărții nu acuz, nu denunț și nu atac pe nimeni, ci expun cu simplitate și infinită candoare adevăruri comuniste ce mulți nu cunosc.

    Am investit infinit în aceste memorii și am făcut sacrificii ce nu pot să dezvălui încă.

    Nimic nu este mai important pentru mine decât prețuirea și recunoașterea cititorilor. Am renunțat la viața însăși pentru a scrie ce am în minte și în suflet. 

    Muncesc pe brânci de foarte mulți ani, dar numai acum 3 ani am început să public și să doresc să fiu recunoscută ca autoare.

    Nu scriu din vanitate și nu-mi crește inima când îmi văd numele pe coperta unei cărți. Există o infinitate de nume pe o infinitate de cărți. Un nume nu înseamnă nimic.
    Însă din ochi îmi cad lacrimi calde pentru că... Merit. Nu am avut nimic gratis. 

    Doresc să nu ai niciun dubiu căci fiecare rând este adevărat, chiar dacă ți se va părea poveste.

    Știu că nu poți să mulțumești pe toată lumea și mă aștept la multe critici și atacuri gratuite, dar cred cu tărie, și știu precis că sunt oameni ce-mi vor iubi până la lacrimi cartea.
    Sper din suflet că și tu te vei afla printre acei oameni pentru că, fără tine, cititor cu suflet, eu nu aș exista.
    Îți mulțumesc pentru sprijin.


    Coperta este încă în lucru și ea, după cum ai notat.
    Dacă vrei să-ți exprimi părerea și asupra ei, aș fi foarte fericită.



    ***
    Am mare nevoie de sprijin de acea apelez la tine, om cu suflet. 


    Orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau orice altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

    Degeaba mă susții în secret căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
    Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor. 
    Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.” 
    Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția?). 

    Orice cuvânt și act pozitiv public mă poate ajuta să urc încă o treaptă pe scara plină de țepușe a recunoașterii. 
    Într-o zi vei putea spune că m-ai cunoscut și apreciat când eram „nimeni”.  

    Cum îmi găsești cărțile? 
    Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

    Sau apeși pe link-urile de mai jos.
      Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

      ***
      Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
      Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

      Ajută un scriitor român care toată viața a împrăștiat și împrăștie iubire. 
      Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni. 
      Dar asta-i viața, nu?

      Iubire îți doresc! 
      Visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte


      It's Never Game Over: Carte de auto-ajutor este Great on Kindle!

      Nu, nu e că numai știu să vorbesc românește și amestec engleza cu româna, doar că nu am cum să traduc că nu are sens în română.

      Sunt atât de fericită să te informez că o altă carte de auto-ajutor scrisă de mine a fost inclusă în aceste program special - Amazon: Great on Kindle - care este numai la început.


      Prima carte și autobiografie a fost Oranges Oranges at Christmas in a Communist Country - A Memoir. 

      Iată un fragment din mesajul primit de la Amazon care m-a făcut să mă simt deosebit de norocoasă:

      "Bună Cristina,
      Suntem încântați să vă spunem că cartea dvs., It's Never Game Over: An Informal Self-Help Publication: Motivation and Emotion, a fost înscrisă într-un nou program Amazon beta numit Great on Kindle - un program pentru cărți electronice de înaltă calitate, care facilitează descoperirea de către clienți.

      It's Never Game Over: An Informal Self-Help Publication: Motivation and Emotion a fost înscrisă în "Great on Kindle" deoarece îndeplinește standardele de înaltă calitate ale programului și include caracteristici pe care cititorii le plac cum ar fi imagini de înaltă rezoluție, conținut X-Ray, Enhanced Typesetting, text liber și multe altele... "


      Deși asta nu înseamnă că această carte este super extraordinară, este o mare recunoaștere.

      Investesc deosebit de mult timp în formatare și editarea cărților mele. O fac pentru cititorii mele pe care îi respect deosebit de mult. 
      Mă bucură că Amazon a notat acest lucru. Îi mulțumesc din suflet! 

      Îmi trimiseseră ei câteva mesaje în trecut în care mă avertizau că anumite cărți ale mele aveau probleme de formatare și ce m-am mai supărat.
      Se pare că anumite pagini nu erau separate, numai că erau dar nu funcționa.
      Atunci am crezut că vor doar să mă enerveze sau să mă zboare afară din Amazon și mi-a fost și o frică teribilă.
      Din fericire, ei încercau să-mi includă cărțile în acest program și pentru că foile erau unite, nu puteau să o facă.
      Norocul meu că am reușit să rezolv problemele de formatare altfel nu aș fi primit niciodată mesaje de genul.

      Cartea asta înseamnă foarte mult pentru mine, ca toate cărțile mele dealtfel deoarece investesc fiecare fibră din corpul meu în munca mea. 
      Mi-am dorit să fiu scriitoare de când aveam 8 ani, dar n-am îndrăznit nici măcar să visez că aș putea fi recunoscută ca atare într-o zi. 
      Și uite că sunt, chiar dacă pe scară mică acum.
      Deși muncesc de foarte mulți ani ca să fiu recunoscută, am început să mă expun publicului doar în Decembrie 2015.
      Practic sunt doar 3 ani de când sunt scriitoare, 2 cu acte în regulă. Nu pot să mă aștept ca toată lumea să mă cunoască și să mă aprecieze într-un timp atât de scurt.
      Da, aș vrea, nu zic nu, aș vrea și-ncă cum că tare mă tem c-am să mor de foame dacă nu se întâmplă cât mai curând...
      Dar asta-i altă poveste.

      Includerea în acest program o să-mi aducă bani? 
      Ca mai sus, sper, dar și ăsta-i un alt discurs.
      Poate pe viitor după ce un agent o să-mi ofere un contract de publicare. Sau mă descurc în alte moduri.
      Văd eu. Muncesc deocamdată.

      Oricum, dacă citești în engleză, te invit să citești această carte care-ți va fi de foarte mare ajutor.


      ***
      Am mare nevoie de sprijin de acea apelez la tine, om cu suflet. 

      Orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau orice altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

      Degeaba mă susții în secret căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
      Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor. 
      Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.” 
      Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția?). 

      Orice cuvânt și act pozitiv public mă poate ajuta să urc încă o treaptă pe scara plină de țepușe a recunoașterii. 
      Într-o zi vei putea spune că m-ai cunoscut și apreciat când eram „nimeni”.  

      Cum îmi găsești cărțile? 
      Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

      Sau apeși pe link-urile de mai jos.
        Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

        ***
        Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
        Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

        Ajută un scriitor român care toată viața a împrăștiat și împrăștie iubire. 
        Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni. 
        Dar asta-i viața, nu?

        Iubire îți doresc! 
        Visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte


        Literatură - Între snobism, neștiință și neîncredere

        Drag cititor cu suflet,

        Nu știu tu, dar eu, mă-nvârt în anumite cercuri curioase... ca să zic așa.
        Citesc despre iubirea de literatură și notez snobismul fanatic al unora, neștiința și neîncrederea totală a altora.

        Ca să fiu precisă, îți spun că dacă nu ești un scriitor care are dorința de a publica, nu ai de unde să știi ce se întâmplă în lumea asta în zilele noastre.
        Nici eu nu știam.
        Dar ce-i mai rău este că credeam că știu sau că aveam o idee, dar când am intrat în pâine, m-am îngrozit pur și simplu de neștiința mea.
        Știi cum se spune: „Fericit cel sărac cu duhul...”.
        Da, în creștinism nu înseamnă ce vreau eu să spun adică:
        Ferice de cine nu știe și rău de cel care are de-a face cu unul care nu știe, dar crede că știe. 
        Sunt un autor auto-publicat, ceea ce înseamnă că nu am un agent și casele de editură nu se bat ca să-mi publice cărțile. Nu încă.

        Din această cauză, mulți nu-mi dau niciun credit.
        Ba mai mult, cei ce au fost publicați în mod tradițional (adică de o casă de editură), mă disprețuiesc total.
        Ei sunt cei aleși... eu sunt pleava cu aere de grandomanie.

        Poate nici nu erai la curent cu faptul că-n ziua de azi, oricine poate publica 1 carte sau 1000 pe cont propriu. Dar așa este. Absolut oricine.
        Nu există un criteriu de non-publicare decât dacă încalcă anumite reguli impuse te paginile unde vrei să publici.
        Dar ăsta este un alt discurs.

        ***
        În privința vânzării cărților... Fără promoție masivă, nimeni nu va ști despre cartea sau cărțile tale.
        Înainte de a publica credeam că dacă cartea e bună se va vinde oricum.
        Ce iluzie...
        Cum te poți aștepta la așa ceva când în fiecare se publică în jur de (cel puțin) 5 mii de titluri noi numai pe Amazon?
        Amazon este doar 1 platformă de publicare, cea mai mare, dar nici Google Books nu se joacă. Draft2Digital, Lulu, BookBub, Blurb, Scribd, etc., etc. Nimeni nu știe cu exactitate câte cărți se publică n fiecare zi.
        Cum poți spera ca mulți să găsească acul în carul cu fân?
        Acum știu și nu mă supăr când nimeni nu știe de cărțile mele.
        Aș vrea ca ele să apară-n top pentru că merită, dar nu ai cum să obligi cititorul să-ți cumpere cărțile.
        De ce ar face-o?
        Nimeni nu te cunoaște.
        Iar fără campanii de promovare uriașe, așa o să fie mereu: un necunoscut. Unul din atâtea miliarde.

        ***
        Îmi amintesc cum o femeie care a suferit de cancer a scris o carte despre parcursul ei și nu a găsit nicio editură dispusă să i-o publice.
        A publicat-o pe cont propriu și a vândut câteva copii în țara ei de origine.
        Mi-a zis cu regret: „Dacă unul nu e publicat în mod tradițional, nu e scriitor adevărat”.
        Pe atunci scriam dar nu publicam.
        De fapt nici nu știam că puteai publica pe cont propriu. N-am fost de acord cu ce-a zis, dar n-am contrazis-o căci nu am considerat că aveam dreptul.


        Cel mai rău este când un om care nu are de-a face cu acestă lume a scriitorilor, se uită la tine de parcă-i fi nebună de legat.
        „Eu citesc, dar nu mă interesează că tu scrii.  
        Dacă ai fi chiar așa mare scriitoare, te-ar da la televizor, radio și ai fi prin ziare, reviste, etc.”. 

        Nu vreau să-ți distrug credința în sinceritatea și talentul oamenilor.
        Dar aș vrea ca tu să te gândești dacă ai întâlnit vreodată-n viața ta un om cu un talent extraordinar pe care-l știa doar puțină lume - un om (sau un lucru) care ar fi meritat să fie la televizor, radio, etc.
        Ai întâlnit sau nu? 
        Un cântăreț poate? 
        O fată frumoasă pe care nimeni nu o angaja ca modelă? 
        Un pictor, sculptor, poet, etc.? 

        Eu am întâlnit foarte mulți.
        Dintre ei nu erau interesați ca lumea să-i cunoască pentru că se mulțumeau cu „faima lor locală”.
        Și i-am respectat pentru asta.
        Însă unii ar fi dat orice ca lumea să le recunoască talentele pe scară largă. Însă nu se întâmpla niciodată sau durau 20 de ani până la prima recunoaștere. 20 de ani de muncă asiduă, zi și noapte.

        În același timp, câte persoane netalentate au ajuns sau sunt faimoase? 

        Atât de multă lume scrie în ziua de azi că este imposibil să fii notat dacă nu faci o vâlvă extraordinară în jurul tău.

        Câteodată mă gândesc să mă urc pe Big Ben și să ameninț că mă arunc. 
        Dar cred că mulți m-ar împinge de la spate în loc să-mi recunoască meritele.
        E mai simplu. Un grandoman în minus.

        Dacă m-ar închide pentru un asemenea act, poate aș avea mai mult timp să dedic scrisului. Nu m-aș gândi că trebuie să-mi plătesc facturile și să-mi câștig o pâine.
        Dar asta numai dacă nu m-ar ucide criminalele cu care aș fi închisă.
        Am auzit că se violează între ele cu obiecte varie - coada măturii de exemplu.
        Câtă umanitate. Nu?

        Snobism 
        Am scris unor oameni care afirmă sus și tare că prețuiesc creativitatea.
        Le-am povestit de câți ani muncesc și ce-mi doresc. Le-am oferit ajutor la rândul meu.
        Nu mi-au răspuns.
        Dar pe paginile lor se găsesc articole despre scriitori publicați tradițional.
        Nu, nu sunt invidioasă. Bravo lor. Mi-aș dori și eu recunoașteri de acest gen.

        Unii citesc exclusiv bestsellers.
        Asta pentru că nu au idee că oricine poate scrie un bestseller. Oricine care are bani și sprijin din partea unei persoane influente.
        Oricine. Tu, eu, oierul de pe munte, zidarul și constructorul de străzi.

        Numai zilele astea am vizionat 3 filme bazate pe bestsellers. Am rămas mută de uimire. Nimic, dar absolut nimic nu a fost de capul lor.
        Dacă nu ar fi fost nume de actori „mari” în el, nu cred că cineva s-ar fi uitat vreodată la asemenea aberații.
        Unul dintre filme era cu unul dintre actorii mei preferați.
        Am plâns de supărare. Ce pierdere de vreme. Ce gust amar.

        Dar eu știu cum au ajuns bestsellers.
        Cel mai rău este că și directorii de filme știu cum se face un bestseller (că nu se scrie, nu. Se face.), și totuși investesc în așa ceva.

        Cred că știu ce speră acești directori.
        Speră ca nu toate recenziile la bestsellers să fie cumpărate. Speră că nu publicitatea masivă a transformat romanele în bestsellers.
        Speranța este ultima care moare. Mă strâng în spate că asta-i lumea-n care trăim.
        Însă știi ce?
        Așa a fost dintotdeauna. Dar noi nu știam.
        Pe atunci nu exista internet și mass-media nu avea atâta putere.
        Iar oamenii nu aveau acces la „cultură” și atâta libertate de expresie.
        Pe atunci, ce spuneau „ăia” educați și cu putere, era lege.
        Cum am zis, mulți scriitori s-au folosit de publicitate pentru a-și face cunoscută muncă încă din antichitate.

        Cum știi că o carte e bună? 
        O citești tu fără a citi ce zic alții înainte.
        Dar... este posibil ca să nu-ți placă deși cartea-i bună. Bună pentru unii, dar nu pentru tine.


        Neîncredere
        Le-am scris altora (scriitori ca mine) care nu scriu despre autori publicați decât plângându-se că aceștia nu ar trebui să fie acolo.
        Dar nu mi-au răspuns la oferta mea de schimb de „publicitate.”
        Și știi de ce? 
        Pentru că nu mă consideră „de-a lor”.
        Nu. Pentru că sunt între cunoscută și necunoscută.

        Oricum aș da-o, puțini sunt cei care cred în talentul genuin al unor oameni în general. 
        Și nici n-ai cum să acuzi pe nimeni de nimic. 
        Mulți oameni mint și abuză de ingenuitatea altora.
        Și când te-ai ars odată, sufli și-n iaurt. Nu?

        Știi care-i adevărul crud cruduț despre recunoaștere în ziua de azi? 
        Știi ce te face faimos în orice domeniu? 
        Banii.
        Banii pe care-i investești în publicitate.
        Iar dacă nu ai bani, ai nevoie de relații.
        Și ca să-ți faci relații, trebuie să... nu știu, depinde.
        Unele și unii se culcă-n stânga și-n dreapta cu oricine. Știi tu.
        M-aș culca și eu. Zău dacă nu.
        Dar m-am trezit c-am târziu.
        Probabil ar trebui să mă culc cu huligani libidinoși ca să-mi dea o muncă ca femeie de servici acum.
        Nu nu zic că toate au ajuns faimoase și faimoși așa, nu. Nici pe departe. Sunt unii care au ajuns pe merit... Dar numai cunoscând sau întâlnind persoana care trebuie la momentul potrivit.

        Dacă te-ai naște cu relații ar fi fain.
        Bani și relații. Asta-ți trebuie să devii faimos, fie că ai un talent sau nu.
        Nu e 100% valabil pentru toți și toate, clar.

        Însă, dacă nu întâlnești persoana care să creadă în tine și să te promoveze masiv, oricât de talentat ai fi, nimeni nu-ți va recunoaște meritele. 


        Fotografii de pe Pixabay
        Am mulți prieteni, prietene, membri ai familiei.
        Unii mă apreciază, nu zic nu, și le mulțumesc din inimă.
        Dar unii... unii nici nu mă bagă-n seamă.
        Sincer, dacă nu le place să citească, nu știu de ce m-ar băga în seamă.
        Mie nu-mi plac manelele, deci nu dau like la ele.
        Mi se pare corect.

        Dar când am să fiu faimoasă - că am să fiu dacă nu mă arunc de pe Big Ben din disperare - aceștia îmi vor da like că na, sunt la televizor și contez.

        Chestia că-n momentul în care am să fiu la televizor, nu voi mai avea atâta nevoie de suport și sprijin.
        Acum am nevoie de oameni care să mă susțină și să vorbească despre mine. 

        Nu pot obliga pe nimeni, evident. O spun mereu și mă doare inima.
        Mă doare inima când majoritatea celor care-mi lasă recenzii pe Amazon (sau pe alte pagini) sunt cei care nu mă apreciază sau care găsesc numai probleme cu cărțile mele.
        Mă doare inima când subliniază defectele lucrărilor mele, dar nu și meritele.

        Așa-i de când lumea.
        Aș vrea să fie altfel că merit mai mult. Dar nu e.
        Oare-i atât de greu să taci când n-ai nimic frumos de zis?
        Se pare că da.

        Mulțumesc celor care mă sprijină acum când am atâta nevoie.
        Nu faima e ceea ce-mi doresc.
        Împlinirea și recunoașterea, asta da.
        În plus, m-am cam săturat să muncesc absolut degeaba de vreo 10 ani încoace.
        Nu pot trăi cu aer. Aș vrea, dar nimeni nu acceptă aerul ca metodă de plată pentru facturi.


        Din nefericire, mulți oameni „mari” au murit în anonimat.
        În timp ce alții au fost recunoscuți numai după moarte.
        Oare la ce le-a mai servit?

        Nu sunt cea mai bună prozatoare din lume, dar scriu bine. Cine vrea să vadă, vede. 

        Sincer, n-am niciun interes să fiu recunoscută post-mortem.
        Asta dacă nu cumva în viața următoare pot să mă laud cu asta.
        Am început târziu să cred în mine și să lupt pentru ce-i al meu. Chiar mă paște acest pericol.
        Dar fie cum va fi.
        Fac tot posibilul acum și cât timp am să respir, am să continui să lupt.

        Sper ca peste puțin timp să râd la citirea acestor rânduri care nu denotă încredere pe viitor.




        ***
        Mesaj pentru oamenii cu suflet. 


        Orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau orice altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

        Degeaba mă susții în secret căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
        Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor. 
        Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.” 
        Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția?). 

        Orice cuvânt și act pozitiv public mă poate ajuta să urc încă o treaptă pe scara plină de țepușe a recunoașterii. 
        Într-o zi vei putea spune că m-ai cunoscut și apreciat când eram „nimeni”. 
          Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

          ***
          Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
          Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

          Ajută un scriitor român care toată viața a împrăștiat și împrăștie iubire. 
          Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni. 
          Dar asta-i viața, nu?

          Iubire îți doresc! 
          Visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte