Scrisul este terapeutic

După ce am citit Mizerabilii de Victor Hugo m-am apucat și eu de scris.
Aveam 8 ani și abia învățasem literele alfabetului.
Să formulez cuvinte din litere și apoi fraze, capitole, ș.a.m.d. a fost un vis magic pentru mine.
Nimic nu mi se părea mai extraordinar atunci când o priveam pe sora mea, Petronela, făcându-și temele.
Am crezut că n-am să-nvăț niciodată, dar uite că am învățat. Și-ncă foarte repede.

De atunci am scris pe toate bucățile de hârtie ce am găsit.
Și pe vremea Ceaușeștilor, caietele erau cu ciubote roșii.

Mai mult despre asta în cartea mea de memorii intitulată 14 Nuanțe de Roșu
Carte care este chiar acum în procesul de a fi publicată de Adenium.

Însă, după cum știi - fie pentru că ai trăit pe atunci sau ai auzit de la alții - nu numai caietele lipseau.
În plus, copiii de țărani nu aveau timp să viseze.

Și când liderii Republicii Socialiste România - Nicolae și Elena Ceaușescu - au fost împușcați  cu sânge rece pe 25 decembrie 1989, toată familia mea a plâns cu suspine. 
Ne-a fost milă... o milă incredibilă. Și-acum îmi curg lacrimile. 

Oare el de ce nu a simțit asta pentru poporul lui?  
Cine știe ce a fost în capul lui... 
Cine știe ce a fost în capul celor care l-au vândut... că a fost vândut precis. 

Ce-am dansat toți când comunismul a căzut. 
Am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. 
„Ai grijă ce-ți dorești.” Nu? 

Nu era bine pe atunci, iar acum este greu, foarte greu.
Ne-am împrăștiat prin lume ca potârnichile.
S-au destrămat familii, ne-am pierdut identitatea, nu mai avem o țară, nu mai avem părinți, nu mai avem tradiții, nu mai știm cine suntem... Am rămas ai nimănui...
Dac-am fi știut ce ne așteaptă, l-am fi împușcat oare?

E târziu să ne-ntrebăm asta. Timpul nu se mai poate da înapoi. Viața... odată curmată rămâne curmată.
Trebuie să mergem înainte.
Însă cărăm pe spate greutăți invizibile ce ne doboară. Suntem plini de cicatrici, și răni adânci care încă sângerează.
Vrem să uităm dar nu putem.
Am rămas traumatizați.

Orice ne traumatizează. Depinde de cât de sensibili suntem.
Eu sunt deosebit de sensibilă, ba chiar empatică și durerea ta o simt în inima mea...
Și e atât de greu... atât de greu.
De aia scriu.
Scriu să mă debarasez de dureri vechi, de necazuri ce nu-mi aparțin, de problemele altora...
Să mă lepăd de... Satana, de Belzebut și de mama diavolilor.

Și-am scris mereu...
Când eram mică, scriam scrisori lungi, epistole chiar, pe care le trimiteam la destinatari imaginari.
Numai Dumnezeu știe ce s-a întâmplat cu acele plicuri ce conțineau toate lacrimile, rugăciunile, speranțele și visurile mele imposibile...

Apoi am dat foc... am dat foc caietelor pe care-am scris. Mi-a fost frică... și-atâta rușine că eu, un copil de la țară, aș fi vrut să devin scriitoare...
Eram îngrozită de idea că cineva putea să pună mâna pe caietele mele și să-mi citească în suflet.

Am ars tot privind hipnotizată cum viața mea întreagă... fiecare gând, idee, speranță... devenea cenușă. Ireversibil.
Ultima dată când eram în Italia... un manuscris de 368 de pagini A 4.

În 2012, Sebi - fratele meu - mezinul familiei, m-a sfătuit să scriu pe un blog pentru oameni.

Am râs cu lacrimi...
— Eu?!? Să scriu pentru oameni? Și ce să le zic? Nu știu să scriu pentru alții.
— Scrie pentru tine, mi-a zis Sebi. Scrie ca și cum ai scrie pentru tine. Scrie cinstit, deschis, crud. Scrie ca și cum ai fi singură în univers.

Și l-am ascultat pentru că mă târam sub povara destinului.
Habar nu aveam ce este un blog.
Dar, cu ajutorul lui Sebi, am lansat: https://eumerit.blogspot.com.
M-am dedicat trup și suflet din start.
Imediat după asta am lansat https://reteteindraznete.blogspot.com.
Lucram și câte 20 de ore pe zi.
N-am mai avut timp să simt durerea ce mi-au procurat în mod gratuit unii și alții și alții.

În iunie 2014 m-am mutat în Anglia și pe 25 decembrie 2016 am publicat primul fragment dintr-o biografie: Oranges at Christmas in a Communist Country - Portocale de Crăciun într-o Țară Comunistă. 
Apoi am publicat Ten Years in Italy, Three Weeks a Human - Zece Ani în Italia, Trei Săptămâni ca Om, și tot așa până am ajuns la 10 cărți în limba engleză.  

Ce-ți spun ție titlurile acestea? 
Dar It's Never Game Over
Confesiuni. Terapie. Luptă.

Căci asta fac de când mă știu.
Lupt.
Și tu la fel, nu?

Dacă suferi, scrie. Scrie ca să te uiți. Scrie ca să te vindeci. Scrie ca să dai pagina și să treci la un alt capitol. Fă-o pentru tine, pe ascuns. Nu trebuie să arăți nimănui. Nu trebuie să știe nimeni. Este viața ta.... este dreptul tău.
Dar dacă vrei să arăți altora, scrie ca să inspiri, să motivezi, să încurajezi și să ajuți pe alții.
Scrie pentru viață împărțind iubire. Căci să fii bun este o decizie, nu o consecință. 

Dacă chiar vrei să publici, poți să o faci în mod gratuit. 
Te-nvăț cum pe: https://publicagratuitcarti.blogspot.com. Am lansat acest blog pentru cei care au un vis mai mare decât ei.
În plus, scriu un manifest pe care-l voi publica zilele acestea. Două de fapt.
Stai pe fază. Înscrie-te la scrisoarea ocazională și cine știe... poate le primești gratuit.

Citește cartea mea 14 Nuanțe de Roșu - Amintiri din Copilăria Comunistă - Confesiuni. 
Este cartea mea de debut... mai importantă decât însăși viața pentru mine.
Vei afla de ce o fac și de ce sunt aici... acum.




***
Ți-a plăcut ce ai citit? 
Ți-am dat o idee? 
Te-am făcut să reflectezi, să te uiți în oglindă? 
Ai zâmbit? 

Orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este echivalent cu Mulțumesc.  


Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Dacă cumperi de pe Amazon ai grijă la costurile de transport. 
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Nu trebuie să fie toate ale mele. 
Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?


***
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
#existaoamenibuni

Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci.
Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei care luptă pentru visurile lor.
Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."