Ziua internațională a fericirii: Fericirea se învață

Astăzi, 20 martie 2019, este ziua internațională a fericirii, de aceea îți doresc din toată inima mea să vrei să fii fericit până la sfârșitul zilelor tale.

Fericirea este în mâinile tale. Nimeni nu poate să ți-o ia sau să ți-o dea, dar este contagioasă. Fericirea nu vine de la sine. Fericirea nu cade din cer sau dintr-un copac ca o pară mălăieață. Fericirea se învață în fiecare zi câte puțin, chiar și-atunci când lacrimile-ți cad fără voie și când porți pe umeri o greutate imensă. 

Pentru mine, ca scriitor, fericirea este atunci când un cititor apreciază cărțile mele și nu se sfiește să o spună în public.

20 martie: Ziua internationala a fericirii: Fericirea se învață de Cristina G.

Fericirea nu are o istorie. Fericirea începe și se termină odată cu tine. 

Așa cum am spus în acest articol: https://scriitorcristinag.blogspot.com, fericirea se învață la fel cum se învață o materie la școală.
Dacă-ți place, înveți mai repede și mai bine, dacă nu... îți ia mai mult timp, mai mult efort, și, din disperare, înveți mecanic numai să iei notă bună, poate la un examen.
În școala vieții, examenele se dau în fiecare zi, dimineața și seara și poate-n fiecare clipă. 

Seara, când mergem la culcare, ar trebui să nu ne gândim în ruptul capului la necazuri și la ce a mers rău în timpul zilei, ci dimpotrivă, să ne fixăm pe ce a mers bine.
Și ca să ne simțim fericiți, trebuie mai întâi să fim recunoscători pentru cât mai multe lucruri pe care le avem.

Fiecare dintre noi are cel puțin 3 motive pentru care să se simtă recunoscător că a mai trecut o zi.
Nu crezi? 
Ia un minut de pauză și gândește-te la ce ai bun în viața ta.
  • Respiri și nu te doare pieptul? 
  • Nu ai nicio boală incurabilă sau mortală? 
  • Ai mâncat? 
  • Ai dormit într-un pat, acoperit de o pătură? 
  • Ai toaletă în casă? 
  • Ai făcut duș azi? 
  • Poți să mergi, să vorbești? 
  • Auzi? 
  • Poți să citești? 
  • Etc.
Deși e greu să ne gândim așa când suntem bolnavi, dezamăgiți, nervoși, îngrijorați ș.a.m.d., trebuie să ne forțăm să o facem, mai ales când mergem la culcare.
Să nu punem capul pe pernă cu ochii în lacrimi sau cu o senzație de greutate pe umeri sau în inimă, căci, dacă facem așa, îi dăm cale liberă creierului să lucreze inconștient în defavoarea fericirii noastre.

Iar dacă seara ne culcăm cu zâmbetul pe buze mulțumind Domnului (sau universului) că suntem încă vii, dimineața ne trezim la fel.

Fericirea este o luptă împotriva instinctului de a ne lăsa doborâți de griji și durere. 
E greu, e greu să luptăm pentru fericire, dar mai greu este să nu luptăm. Zic eu.
Și cunosc multă lume care nu luptă, dar se plânge că nu este fericită.
Nimic nu vine pe tavă.
Cine zâmbește sau e fericit, nu este lipsit de probleme, așa cum am crede noi.
Cine zâmbește, alege să zâmbească.

Cad și eu în povara grijilor și mă sufoc. Literar. Dar mă zbat, mă lupt să găsesc soluții grijilor mele.

Dacă mă urmărești, știi că în ianuarie 2019 am luat decizia de a mă întoarce în țară să am grijă de mama și să-i construiesc o căsuță.
Nu a fost o decizie luată cu zâmbetul pe buze.
Planurile mele erau complet diferite. Nu includeau întoarcerea în România și construirea unei case la țară. Nu, pentru că sunt alergică la fân și la polen. Nu ar trebui să stau printre buruieni.
Apoi, nu am așa de mulți bani la dispoziție. Și mai apoi, am ales să nu-mi fac o familie a mea ca să mă dedic scrisului.
Dacă mă gândesc la ce am renunțat și la ce mă așteaptă, mă apucă o disperare fără margini.
Așa că nu mă gândesc, ci merg înainte. Merg înainte de dragul mamei, că ei îi scapă timpul printre degete.

Îți amintești de Scarlett O'Hara din „Pe aripele vântului”
Știi ce spunea ea când nu putea dormi din cauza supărării? 


„Mâine. Am să mă gândesc mâine.” 
Așa fac și eu. Nu mă gândesc seara, când merg la culcare. Și nici dimineața. Mă gândesc în timpul zilei, dar nu cu tristețe, ci cu încredere. Mă gândesc la soluții, nu la probleme. Că altfel nu aș face nimic.

Mama are nevoie de mine, dacă eu nu pot să fac că mă las pradă disperării și stau lungită-n pat, multă lume are de suferit. Mai ales mama.
Și nu-mi permit așa ceva.

Așa că, oricâte probleme ai avea, nu sta trist. Nu te dispera. Zâmbește în fața necazurilor că, așa cum zice și una dintre legile lui Murphy:

Dacă astăzi a fost rău, zâmbește: Mâine va fi și mai rău!  

Și mai este un fel de lege așa pe care nu-mi amintesc unde am citit-o:

Fericirea depinde de care parte a ușii de la baie ești. 

20 martie: Ziua internationala a fericirii: Fericirea se învață de Cristina G.



Sau, cum zic eu:

Fericirea depinde de cât alcool ai băut în jumătate de oră. 

20 martie: Ziua internationala a fericirii: Fericirea se învață de Cristina G.

Ai urechi?
Fii fericit.

Fotografii de pe Pixabay

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci.
Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei care luptă pentru visurile lor.
Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."