Îmi amintesc că am văzut un comedian român discutând acest subiect pe iUmor.
Nu m-a făcut să râd, însă câte lucruri adevărate a zis despre social media... (rețelele de socializare adică. Ei, na, și tu acum!)
Acum eu nu știu ție, dar mie nu-mi pasă în ruptul capului de câte like-uri (îmi place, hai na!) am la pozele personale. Jur. Nu-mi pasă. Nu mă interesează nici cât negru sub unghie.
Și când am scris asta m-am uitat la unghii.
Pfiu... sunt tăiate până-n carne. Niciun pic de negru. Norocul meu altfel aș fi mințit.
Și apropo de cuvintele astea englezești... Îmi cer scuze că le folosesc. Știu cum se traduc în română - da, pentru că am căutat - dar nu sună cum trebuie. Părerea mea.
Dacă te ofensează, nu le mai folosesc. Dar spune-mi deschis. N-am treabă.
Ziceam, nu-mi pasă de like-uri la pozele personale.
Nu mai am 20 de ani. Nu mai trebuie să impresionez pe nimeni.
Mi s-a dus vremea. Mi-s fată bătrână - pardon - femeie nemăritată.
Dar știi ce?
Mi-s fericită așa. Pe cuvânt de pionier. De aia am și scris cartea: Fată Bătrână și Fericită - Mai Bine Singură Decât Singură în Doi.
Zi tu dacă n-am dreptate?
Ce nevoie am de-un bărbat dacă pot muri singură de foame?
Nu mă bate nimeni la cap, nu-mi ia plapuma de pe mine, nu tremur de frig, gătesc când și ce vreau - în ultima vreme nimic.
Da, pentru că sunt super ocupată cu memoriile mele comuniste: 14 Nuanțe de Roșu.
Ai văzut ce dezastru am făcut cu ele?
Le-am promovat la maxim, le-am publicat rapid de parcă venea sfârșitul lumii, și tot atât de rapid am le-am scos din publicație.
De peste tot.
Mi-a luat 4 zile să le public, și 5 minute să le scot de pe piață.
De ce?
Ehehehe... Discursul e lung și complicat.
Da-l fac simplu: am greșit tot și mi-e rușine de mor. Rușine!
Iar m-am îndepărtat de subiect. Fir-ar. Hai înapoi.
Nu-mi pasă de like-uri la pozele mele personale - nici mie nu-mi plac ca să fiu cinstită - dar îmi pasă de like-urile la articole și la paginile legate de bloguri.
Când îmi apare unul, dansez de bucurie.
Când îmi dispare câte unul așa aiurea, nu pot să nu mă-ntreb:
Da. Din nefericire, așa este. Bărbații care dau like la pagină și-apoi îmi scriu, își „retrag” like-ul pentru că i-a costat foarte mult. Un click. O apăsare de buton. Și-l retrag pentru că nu le-am răspuns. Am observat fără să vreau. Asta când aveam puține de tot.
Era simplu să vezi cine și cum dă like și cine și-l ia.
Și iar trebuie să explic că n-am timp să răspund la mesajele care n-au legătură cu munca mea.
Nu este nimic personal cu nimeni. Jur!
Așa cum nu mă cunoști tu, așa nu te cunosc nici eu. Zip.
Nu-mi caut bărbat de niciun fel și de nicio culoare.
Nu am niciun interes să fac asta acum.
Poate pe la vreo 90 de ani încolo.
Doamne ferește să ajung la vârsta aia!
Ptiu, ptiu, ptiu!
Am scuipat în sân de spaimă.
Normal că dacă cuiva nu-i place munca mea, n-ar rost să-mi dea like la nimic.
Dar pe mine mă doare cumva când mi-l ia. Că nu știu ce-am făcut rău.
Nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție să rănesc pe cineva.
De ce aș face-o?
Că n-am cu ce mă ocupa?
Am, Slavă Domnului.
N-am timp să mă ocup de viața mea, darmite de viața altora.
Nu vreau like-uri pe ochi frumoși, dar crezi sau nu, în lumea asta numerele contează.
Dacă înțelegi ce vreau să spun.
Sincer îți spun, nu-mi pasă de ce dai like atâta timp cât o faci.
Că-mi dai din plăcere, ca să-mi faci o favoare, din milă, din lipsă de ocupație, din... orice.
Dă-mi-l din orice motiv.
Numai nu mi-l lua înapoi.
Că uite cum m-am făcut de toate barabulele (cartofi pe românește) azi când am scris să mulțumesc oamenilor pentru că am ajuns la 500 de like-uri la noua mea pagină de Facebook, și imediat a dispărut unul.
499 de like-uri.
Cine mi l-a luat pe al 500-lea?!!!
De fapt, cine și l-a luat înapoi?
La ce-i trebuia?
Chiar nu mai avea altele?
Ce-a făcut cu el?
Cui i l-a dat?
Bine, mă, bine. Ia-ți-l, dacă așa vrei și crezi.
Este pierderea ta!
Zgârcitule!
Nu. De fapt nu. Dă-mi, măi, like-ul înapoi. Ce te costă?
Chiar nu vrei să știi ce-mi mai debitează mintea?
Îl vreau înapoi. Vreau mai multe like-uri. Cât mai multe. Și share-uri.
Mă ajuți?
Te rog.
Nu fi hain.
Numai la postările mele și la pagini, la bloguri, la cărți. La poze... neah. E târziu pentru mine. Târziu.
Fiecare act pozitiv public este profund apreciat.
Dacă cumperi de pe Amazon, ai grijă la costurile de transport.
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri.
Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?
Nu m-a făcut să râd, însă câte lucruri adevărate a zis despre social media... (rețelele de socializare adică. Ei, na, și tu acum!)
Acum eu nu știu ție, dar mie nu-mi pasă în ruptul capului de câte like-uri (îmi place, hai na!) am la pozele personale. Jur. Nu-mi pasă. Nu mă interesează nici cât negru sub unghie.
Și când am scris asta m-am uitat la unghii.
Pfiu... sunt tăiate până-n carne. Niciun pic de negru. Norocul meu altfel aș fi mințit.
Și apropo de cuvintele astea englezești... Îmi cer scuze că le folosesc. Știu cum se traduc în română - da, pentru că am căutat - dar nu sună cum trebuie. Părerea mea.
Dacă te ofensează, nu le mai folosesc. Dar spune-mi deschis. N-am treabă.
Ziceam, nu-mi pasă de like-uri la pozele personale.
Nu mai am 20 de ani. Nu mai trebuie să impresionez pe nimeni.
Mi s-a dus vremea. Mi-s fată bătrână - pardon - femeie nemăritată.
Dar știi ce?
Mi-s fericită așa. Pe cuvânt de pionier. De aia am și scris cartea: Fată Bătrână și Fericită - Mai Bine Singură Decât Singură în Doi.
Zi tu dacă n-am dreptate?
Ce nevoie am de-un bărbat dacă pot muri singură de foame?
Nu mă bate nimeni la cap, nu-mi ia plapuma de pe mine, nu tremur de frig, gătesc când și ce vreau - în ultima vreme nimic.
Da, pentru că sunt super ocupată cu memoriile mele comuniste: 14 Nuanțe de Roșu.
Ai văzut ce dezastru am făcut cu ele?
Le-am promovat la maxim, le-am publicat rapid de parcă venea sfârșitul lumii, și tot atât de rapid am le-am scos din publicație.
De peste tot.
Mi-a luat 4 zile să le public, și 5 minute să le scot de pe piață.
De ce?
Ehehehe... Discursul e lung și complicat.
Da-l fac simplu: am greșit tot și mi-e rușine de mor. Rușine!
Iar m-am îndepărtat de subiect. Fir-ar. Hai înapoi.
Nu-mi pasă de like-uri la pozele mele personale - nici mie nu-mi plac ca să fiu cinstită - dar îmi pasă de like-urile la articole și la paginile legate de bloguri.
Când îmi apare unul, dansez de bucurie.
Când îmi dispare câte unul așa aiurea, nu pot să nu mă-ntreb:
- Care mi l-a luat înapoi, mă?
- De ce?
- Ce-am făcut rău?
- Pe cine am ofensat?
- Un bărbat căruia nu i-am răspuns la mesaj?
Da. Din nefericire, așa este. Bărbații care dau like la pagină și-apoi îmi scriu, își „retrag” like-ul pentru că i-a costat foarte mult. Un click. O apăsare de buton. Și-l retrag pentru că nu le-am răspuns. Am observat fără să vreau. Asta când aveam puține de tot.
Era simplu să vezi cine și cum dă like și cine și-l ia.
Și iar trebuie să explic că n-am timp să răspund la mesajele care n-au legătură cu munca mea.
Nu este nimic personal cu nimeni. Jur!
Așa cum nu mă cunoști tu, așa nu te cunosc nici eu. Zip.
Nu-mi caut bărbat de niciun fel și de nicio culoare.
Nu am niciun interes să fac asta acum.
Poate pe la vreo 90 de ani încolo.
Doamne ferește să ajung la vârsta aia!
Ptiu, ptiu, ptiu!
Am scuipat în sân de spaimă.
Normal că dacă cuiva nu-i place munca mea, n-ar rost să-mi dea like la nimic.
Dar pe mine mă doare cumva când mi-l ia. Că nu știu ce-am făcut rău.
Nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție să rănesc pe cineva.
De ce aș face-o?
Că n-am cu ce mă ocupa?
Am, Slavă Domnului.
N-am timp să mă ocup de viața mea, darmite de viața altora.
Nu vreau like-uri pe ochi frumoși, dar crezi sau nu, în lumea asta numerele contează.
Dacă înțelegi ce vreau să spun.
Sincer îți spun, nu-mi pasă de ce dai like atâta timp cât o faci.
Că-mi dai din plăcere, ca să-mi faci o favoare, din milă, din lipsă de ocupație, din... orice.
Dă-mi-l din orice motiv.
Numai nu mi-l lua înapoi.
Că uite cum m-am făcut de toate barabulele (cartofi pe românește) azi când am scris să mulțumesc oamenilor pentru că am ajuns la 500 de like-uri la noua mea pagină de Facebook, și imediat a dispărut unul.
499 de like-uri.
Cine mi l-a luat pe al 500-lea?!!!
De fapt, cine și l-a luat înapoi?
La ce-i trebuia?
Chiar nu mai avea altele?
Ce-a făcut cu el?
Cui i l-a dat?
Bine, mă, bine. Ia-ți-l, dacă așa vrei și crezi.
Este pierderea ta!
Zgârcitule!
Nu. De fapt nu. Dă-mi, măi, like-ul înapoi. Ce te costă?
Chiar nu vrei să știi ce-mi mai debitează mintea?
Îl vreau înapoi. Vreau mai multe like-uri. Cât mai multe. Și share-uri.
Mă ajuți?
Te rog.
Nu fi hain.
Numai la postările mele și la pagini, la bloguri, la cărți. La poze... neah. E târziu pentru mine. Târziu.
***
Ai apreciat ce ai citit?
Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată.
Fiecare act pozitiv public este profund apreciat.
Cum îmi găsești cărțile?
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate.
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri.
Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?
- https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P
- https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
- https://play.google.com/store/books/author?id=Cristina+G.
- https://twitter.com/authorcristinag
- https://twitter.com/CristinaGscrie
- https://www.facebook.com/authorcristinag/
- https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
- https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/
- https://www.youtube.com/c/AuthorCristinaG
Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.
***
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc.
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.
Sprijină un scriitor care scrie pentru tine.
#existaoamenibuni
Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci.
Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei care luptă pentru visurile lor.
Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."