Anunturi de Mica Publicitate


  • Îți place să citești și ai mult timp liber? Gramatica limbii române este o jucărie pentru tine? 
Caut persoane interesate să mă ajute la corectarea lucrărilor mele în limba română (dar și engleză), de preferință profesori și studenți de limbă română (și engleză). Abilitatea de a folosi (Microsoft Office) Word este fundamentală.

În momentul de față, nu-mi permit să plătesc în bani, dar ofer servicii la schimb.
De exemplu: Dacă te ocupi profesional de asta, ai intenția să-ți deschizi o afacere, ori pur și simplu te plictisești, îți fac publicitate pe bloguri sau/și în cărțile mele. 

Sunt sigură că-ți dai seama de valoarea publicității în cărți. Nu?  

  • Te pricepi la SEO sau/și îți place să faci marketing?
Am nevoie de ajutor. Îți fac publicitate.

  • Ai o afacere și dorești publicitate în cărțile și pe blogurile mele?
Sponsorizează-mă. Un PayPal link aici. 
Lucrez la 8 cărți în acest moment căci vreau să mă dedic 100% scrisului. Am o mulțime de povești în cap și nu am timp să le scriu pe toate. Am început prea târziu să-mi urmez visul și n-am nici timp de mine. 

  • Cumpără 100 de cărți scrise de mine, și-ți gătesc o cină delicioasă dacă vii în Exeter (Anglia), sau când vizitez eu România. Nu iubesc călătoriile. 
Mă pricep la gătit să știi, o fac de când aveam 6 ani. Am publicat numeroase cărți de rețete. Acum nu mai ai timp nici pentru gătit.

  • Ești un agent literar sau lucrezi pentru o editură? Ne ajutăm reciproc? 
Am multe cărți care așteaptă să vadă lumina tiparului. Sunt cel mai determinat scriitor pe care l-ai întâlnit sau o să-l întâlnești vreodată. 
Nu sunt interesată de nimic altceva decât de scris. 

  • Ai alte idei de afaceri, sugestii și propuneri (exclus indecente)?

Contactează-mă să discutăm. 

Aceste anunțuri sunt mereu valabile. 


Autor Roman Contemporan Cristina G.


 Te-am făcut să zâmbești? 

Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este echivalent cu Mulțumesc.  


Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Dacă cumperi de pe Amazon ai grijă la costurile de transport. 
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Nu trebuie să fie toate ale mele. 
Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?

***
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
#existaoamenibuni

Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.


(0)
Citește mai departe

Scrisul este terapeutic

După ce am citit Mizerabilii de Victor Hugo m-am apucat și eu de scris.
Aveam 8 ani și abia învățasem literele alfabetului.
Să formulez cuvinte din litere și apoi fraze, capitole, ș.a.m.d. a fost un vis magic pentru mine.
Nimic nu mi se părea mai extraordinar atunci când o priveam pe sora mea, Petronela, făcându-și temele.
Am crezut că n-am să-nvăț niciodată, dar uite că am învățat. Și-ncă foarte repede.

De atunci am scris pe toate bucățile de hârtie ce am găsit.
Și pe vremea Ceaușeștilor, caietele erau cu ciubote roșii.

Mai mult despre asta în cartea mea de memorii intitulată 14 Nuanțe de Roșu. 
Carte care este chiar acum în procesul de a fi publicată de Adenium.

Însă, după cum știi - fie pentru că ai trăit pe atunci sau ai auzit de la alții - nu numai caietele lipseau.
În plus, copiii de țărani nu aveau timp să viseze.

Și când liderii Republicii Socialiste România - Nicolae și Elena Ceaușescu - au fost împușcați  cu sânge rece pe 25 decembrie 1989, toată familia mea a plâns cu suspine. 
Ne-a fost milă... o milă incredibilă. Și-acum îmi curg lacrimile. 

 Oare el de ce nu a simțit asta pentru poporul lui?  
Cine știe ce a fost în capul lui... 
Cine știe ce a fost în capul celor care l-au vândut... că a fost vândut precis. 

 Ce-am dansat toți când comunismul a căzut. 
Am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. 
„Ai grijă ce-ți dorești.” Nu? 

 Nu era bine pe atunci, iar acum este greu, foarte greu.
Ne-am împrăștiat prin lume ca potârnichile.
S-au destrămat familii, ne-am pierdut identitatea, nu mai avem o țară, nu mai avem părinți, nu mai avem tradiții, nu mai știm cine suntem... Am rămas ai nimănui...
Dac-am fi știut ce ne așteaptă, l-am fi împușcat oare?

E târziu să ne-ntrebăm asta. Timpul nu se mai poate da înapoi. Viața... odată curmată rămâne curmată.
Trebuie să mergem înainte.
Însă cărăm pe spate greutăți invizibile ce ne doboară. Suntem plini de cicatrici, și răni adânci care încă sângerează.
Vrem să uităm dar nu putem.
Am rămas traumatizați.

Orice ne traumatizează. Depinde de cât de sensibili suntem.
Eu sunt deosebit de sensibilă, ba chiar empatică și durerea ta o simt în inima mea...
Și e atât de greu... atât de greu.
De aia scriu.
Scriu să mă debarasez de dureri vechi, de necazuri ce nu-mi aparțin, de problemele altora...
Să mă lepăd de... Satana, de Belzebut și de mama diavolilor.

Și-am scris mereu...
Când eram mică, scriam scrisori lungi, epistole chiar, pe care le trimiteam la destinatari imaginari.
Numai Dumnezeu știe ce s-a întâmplat cu acele plicuri ce conțineau toate lacrimile, rugăciunile, speranțele și visurile mele imposibile...

Apoi am dat foc... am dat foc caietelor pe care-am scris. Mi-a fost frică... și-atâta rușine că eu, un copil de la țară, aș fi vrut să devin scriitoare...
Eram îngrozită de idea că cineva putea să pună mâna pe caietele mele și să-mi citească în suflet.

Am ars tot privind hipnotizată cum viața mea întreagă... fiecare gând, idee, speranță... devenea cenușă. Ireversibil.
Ultima dată când eram în Italia... un manuscris de 368 de pagini A 4.

În 2012, Sebi - fratele meu - mezinul familiei, m-a sfătuit să scriu pe un blog pentru oameni.

Am râs cu lacrimi...
— Eu?!? Să scriu pentru oameni? Și ce să le zic? Nu știu să scriu pentru alții.
— Scrie pentru tine, mi-a zis Sebi. Scrie ca și cum ai scrie pentru tine. Scrie cinstit, deschis, crud. Scrie ca și cum ai fi singură în univers.

Și l-am ascultat pentru că mă târam sub povara destinului.
Habar nu aveam ce este un blog.
Dar, cu ajutorul lui Sebi, am lansat: https://eumerit.blogspot.com.
M-am dedicat trup și suflet din start.
Imediat după asta am lansat https://reteteindraznete.blogspot.com.
Lucram și câte 20 de ore pe zi.
N-am mai avut timp să simt durerea ce mi-au procurat în mod gratuit unii și alții și alții.

În iunie 2014 m-am mutat în Anglia și pe 25 decembrie 2016 am publicat primul fragment dintr-o biografie: Oranges at Christmas in a Communist Country - Portocale de Crăciun într-o Țară Comunistă. 
Apoi am publicat Ten Years in Italy, Three Weeks a Human - Zece Ani în Italia, Trei Săptămâni ca Om, și tot așa până am ajuns la 10 cărți în limba engleză.  

Ce-ți spun ție titlurile acestea? 
Dar It's Never Game Over? 
Confesiuni. Terapie. Luptă.

Căci asta fac de când mă știu.
Lupt.
Și tu la fel, nu?

Dacă suferi, scrie. Scrie ca să te uiți. Scrie ca să te vindeci. Scrie ca să dai pagina și să treci la un alt capitol. Fă-o pentru tine, pe ascuns. Nu trebuie să arăți nimănui. Nu trebuie să știe nimeni. Este viața ta.... este dreptul tău.
Dar dacă vrei să arăți altora, scrie ca să inspiri, să motivezi, să încurajezi și să ajuți pe alții.
Scrie pentru viață împărțind iubire. Căci să fii bun este o decizie, nu o consecință. 

 Dacă chiar vrei să publici, poți să o faci în mod gratuit. 
Te-nvăț cum pe: https://publicagratuitcarti.blogspot.com. Am lansat acest blog pentru cei care au un vis mai mare decât ei.
În plus, scriu un manifest pe care-l voi publica zilele acestea. Două de fapt.
Stai pe fază. Înscrie-te la scrisoarea ocazională și cine știe... poate le primești gratuit.

Citește cartea mea 14 Nuanțe de Roșu - Amintiri din Copilăria Comunistă - Confesiuni. 
Este cartea mea de debut... mai importantă decât însăși viața pentru mine.
Vei afla de ce o fac și de ce sunt aici... acum.




***
Ți-a plăcut ce ai citit? 
Ți-am dat o idee? 
Te-am făcut să reflectezi, să te uiți în oglindă? 
Ai zâmbit? 

Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este echivalent cu Mulțumesc.  


Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Dacă cumperi de pe Amazon ai grijă la costurile de transport. 
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Nu trebuie să fie toate ale mele. 
Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?

***
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
#existaoamenibuni

Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.


(0)
Citește mai departe

GRATUIT cărți în engleză - iLive: roman de dragoste și suspans

Am fost și sunt super ocupată cu 14 Nuanțe de Roșu (amintiri din copilăria comunistă) și am uitat de promoțiile pe care le am la cărțile în engleză.

Apropo, chiar dacă am scos-o de pe piață, cartea nu va rămâne în uitare pentru că este mult prea importantă.
Importantă pentru mine dar, mai ales, pentru românii de pretutindeni.

Cred că știi că mi-am început cariera de scriitoare (sau scriitor?) scriind în engleză. Nu?
Ei bine, dacă nu știai, afli acum.
Am scris 10 cărți în engleză - nu foarte groase - pe genere diferite:
  • romane de dragoste
  • suspans
  • memorii - autobiografii - povestiri adevărate 
  • povești scurte și lungi, triste și amuzante 
  • cărți de auto-ajutor - inspirationale și motivaționale. 
Lista o ai aici (apasă).

Două dintre aceste cărți și anume: Oranges at Christmas in a Communist Country (a doua ediție) și It's Never Game Over au fost alese și incluse într-un program special pe Amazon numit „Great on Kindle”. Asta pentru că sunt considerate cărți de înaltă calitate.

Laudă-mă gură că diseară-ți dau friptură. 

Astăzi, 8 septembrie 2018, romanul de dragoste și suspans iLive se poate descărca de pe Amazon în mod gratuit.
Îți trebuie un cont (fără bani, fără card) și un dispozitiv electronic pe care să-l citești.
Dispozitivul electronic poate fi:

  • telefon deștept
  • tabletă
  • e-reader 
  • laptop
  • PC

Deși pe Amazon zice că este format Kindle, asta nu înseamnă că nu-l poți citi pe oricare dintre dispozitivele de mai sus.
Dacă chiar nu reușești să-l citești, descarcă aplicația lor de pe undeva de pe site.
***
Ți-a plăcut ce ai citit? 
Ți-am dat o idee? 
Te-am făcut să reflectezi, să te uiți în oglindă? 

Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este echivalent cu Mulțumesc.  


Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Dacă cumperi de pe Amazon, ai grijă la costurile de transport. 
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?

***
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
#existaoamenibuni

Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.


(0)
Citește mai departe

Care mi-ai furat like-ul?

Îmi amintesc că am văzut un comedian român discutând acest subiect pe iUmor.
Nu m-a făcut să râd, însă câte lucruri adevărate a zis despre social media... (rețelele de socializare adică. Ei, na, și tu acum!)


Acum eu nu știu ție, dar mie nu-mi pasă în ruptul capului de câte like-uri (îmi place, hai na!) am la pozele personale. Jur. Nu-mi pasă. Nu mă interesează nici cât negru sub unghie.

Și când am scris asta m-am uitat la unghii.
Pfiu... sunt tăiate până-n carne. Niciun pic de negru. Norocul meu altfel aș fi mințit.

Și apropo de cuvintele astea englezești... Îmi cer scuze că le folosesc. Știu cum se traduc în română - da, pentru că am căutat - dar nu sună cum trebuie. Părerea mea.
Dacă te ofensează, nu le mai folosesc. Dar spune-mi deschis. N-am treabă.

Ziceam, nu-mi pasă de like-uri la pozele personale.
Nu mai am 20 de ani. Nu mai trebuie să impresionez pe nimeni.
Mi s-a dus vremea. Mi-s fată bătrână - pardon - femeie nemăritată.
Dar știi ce? 
Mi-s fericită așa. Pe cuvânt de pionier. De aia am și scris cartea: Fată Bătrână și Fericită - Mai Bine Singură Decât Singură în Doi. 
Zi tu dacă n-am dreptate? 
Ce nevoie am de-un bărbat dacă pot muri singură de foame? 
Nu mă bate nimeni la cap, nu-mi ia plapuma de pe mine, nu tremur de frig, gătesc când și ce vreau - în ultima vreme nimic.
Da, pentru că sunt super ocupată cu memoriile mele comuniste: 14 Nuanțe de Roșu.
Ai văzut ce dezastru am făcut cu ele?
Le-am promovat la maxim, le-am publicat rapid de parcă venea sfârșitul lumii, și tot atât de rapid am le-am scos din publicație.
De peste tot.
Mi-a luat 4 zile să le public, și 5 minute să le scot de pe piață.
De ce? 
Ehehehe... Discursul e lung și complicat.
Da-l fac simplu: am greșit tot și mi-e rușine de mor. Rușine!

Iar m-am îndepărtat de subiect. Fir-ar. Hai înapoi.

Nu-mi pasă de like-uri la pozele mele personale - nici mie nu-mi plac ca să fiu cinstită - dar îmi pasă de like-urile la articole și la paginile legate de bloguri. 
Când îmi apare unul, dansez de bucurie.
Când îmi dispare câte unul așa aiurea, nu pot să nu mă-ntreb:
  • Care mi l-a luat înapoi, mă? 
  • De ce? 
  • Ce-am făcut rău? 
  • Pe cine am ofensat? 
  • Un bărbat căruia nu i-am răspuns la mesaj? 
De regulă asta-i explicația.
Da. Din nefericire, așa este. Bărbații care dau like la pagină și-apoi îmi scriu, își „retrag” like-ul pentru că i-a costat foarte mult. Un click. O apăsare de buton. Și-l retrag pentru că nu le-am răspuns. Am observat fără să vreau. Asta când aveam puține de tot.
Era simplu să vezi cine și cum dă like și cine și-l ia.

Și iar trebuie să explic că n-am timp să răspund la mesajele care n-au legătură cu munca mea.
Nu este nimic personal cu nimeni. Jur!
Așa cum nu mă cunoști tu, așa nu te cunosc nici eu. Zip.
Nu-mi caut bărbat de niciun fel și de nicio culoare. 
Nu am niciun interes să fac asta acum.
Poate pe la vreo 90 de ani încolo.

Doamne ferește să ajung la vârsta aia!
Ptiu, ptiu, ptiu!
Am scuipat în sân de spaimă.

Normal că dacă cuiva nu-i place munca mea, n-ar rost să-mi dea like la nimic.
Dar pe mine mă doare cumva când mi-l ia. Că nu știu ce-am făcut rău.

Nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție să rănesc pe cineva.
De ce aș face-o?
Că n-am cu ce mă ocupa?
Am, Slavă Domnului.
N-am timp să mă ocup de viața mea, darmite de viața altora.

Nu vreau like-uri pe ochi frumoși, dar crezi sau nu, în lumea asta numerele contează.
Dacă înțelegi ce vreau să spun.
Sincer îți spun, nu-mi pasă de ce dai like atâta timp cât o faci.
Că-mi dai din plăcere, ca să-mi faci o favoare, din milă, din lipsă de ocupație, din... orice.
Dă-mi-l din orice motiv.
Numai nu mi-l lua înapoi.
Că uite cum m-am făcut de toate barabulele (cartofi pe românește) azi când am scris să mulțumesc oamenilor pentru că am ajuns la 500 de like-uri la noua mea pagină de Facebook, și imediat a dispărut unul.
499 de like-uri.
Cine mi l-a luat pe al 500-lea?!!!
De fapt, cine și l-a luat înapoi? 
La ce-i trebuia? 
Chiar nu mai avea altele? 
Ce-a făcut cu el? 
Cui i l-a dat? 

Bine, mă, bine. Ia-ți-l, dacă așa vrei și crezi.
Este pierderea ta!
Zgârcitule!

Nu. De fapt nu. Dă-mi, măi, like-ul înapoi. Ce te costă?
Chiar nu vrei să știi ce-mi mai debitează mintea?

Îl vreau înapoi. Vreau mai multe like-uri. Cât mai multe. Și share-uri. 
Mă ajuți? 
Te rog.
Nu fi hain.
Numai la postările mele și la pagini, la bloguri, la cărți. La poze... neah. E târziu pentru mine. Târziu.




***
Ai apreciat ce ai citit? 

Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

Fiecare act pozitiv public este profund apreciat. 

Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Dacă cumperi de pe Amazon, ai grijă la costurile de transport. 
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?
    Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

    ***
    Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
    Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

    Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
    #existaoamenibuni

    Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte. 


    (0)
    Citește mai departe

    Ce faci cand ai dat-o-n bara

    Mai întâi de toate, mă întreb dacă să scriu cu diacritice sau nu.
    Am observat că pe unele siteuri acestea nu numai că nu apar, dar nu apare litera deloc, rămâne spațiu (gol).
    Spațiu se vede așa: Spa iu.
    Fain, nu?

    Și apoi mă întreb cum să scriu bloguri și siteuri? 
    Cu bară, pardon, cratimă (blog-uri și site-uri) sau fără?
    Fiind cuvinte împrumutate ar trebui scrise cu liniuță despărțitoare.
    Așa știam până acum.
    Dar corectorul în Word și Google nu mai corectează dacă scriu fără liniuță.
    De fapt, Word corectează (subliniază drept eroare) „siteuri” dar nu bloguri.

    Limba și gramatica limbii române (e) sunt un caos total, mai ales în mintea mea.
    Dacă un critic literar ar citi ce și cum scriu, m-ar face praf de praf.
    Nu aș avea fire de păr pe tot corpul de câte mi-ar spune.
    Doamne păzește-mă de critici literari, academici, etc.
    Este cel mai mare coșmar al meu.

    Să revin la titlul postării: Ce faci când ai dat-o-n bară.

    Păi... mai întâi de toate verifici cât de rău te-ai lovit, cât de adânci sunt loviturile și apoi îți lingi rănile. Dacă ai răni adânci, dezinfectează-le... cu puțin alcool. Nu mult, că faci și mai rău.
    Acoperă-le să nu mai sângereze, c-ai să mori aiurea. 
    Nu te-ntreba ce te-a lovit, dar dă-te la o parte puțin. 
    Ia o gură mare de aer și să nu cumva să te uiți în oglindă, că te-ai ras.

    Apoi te-ntrebi de ce ai dat-o-n bară?
    Ce-ai greșit?
    Poți repara?
    Poți învăța din greșeli?

    Câteodată, după o lovitură mortală - bine nu mortală că asta ar însemna să fii mort - după o lovitură brutală rău de tot, te poți trezi la realitate.
    Asta dacă dormeai sau trăiai într-o dimensiune a ta - departe de lume.
    Dacă erai deja treaz, o lovitură „grozav de groaznică” îți poate schimba cursul vieții. Ți-l poate modifica în bine sau în rău. Dar numai cu acordul tău.

    Te ridici de jos, te scuturi bine, și te-ntrebi în ce direcție.
    Depinzând de unde ai fi vrut să ajungi, decizi dacă să renunți la destinație sau să continui să mergi, dar pe un parcurs modificat (îmbunătățit).

    Din nefericire, unele lovituri sunt meritate pentru că nu ne-am pregătit bine.
    Altele sunt inevitabile.
    Unele sunt doar așa... ca să știi că ești viu într-o lume de fel de fel de oameni: unii buni, alții răi.

    Că a fost o lovitură meritată sau nu, eu îți sugerez să nu renunți la ceea ce voiai să faci... dacă nu era un lucru rău, evident.
    Dar noi vorbim de visuri, ambiții, planuri ca să-ți îmbunătățești existența, nu? 

    Îți spun să mergi mai departe oricât de greu ți-ar fi, că nu va fi întotdeauna așa. 
    Ia noi măsuri de siguranță și tot înainte! 

    Foto credit: Pixabay


    ***
    Ai apreciat ce ai citit? 

    Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

    Fiecare act pozitiv public este profund apreciat. 

    Cum îmi găsești cărțile? 
    Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

    Dacă cumperi de pe Amazon, ai grijă la costurile de transport. 
    Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

    Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?
      Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

      ***
      Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
      Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

      Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
      #existaoamenibuni

      Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte. 


      (0)
      Citește mai departe
      Abonați-vă la: Postări (Atom)

      Caută pe acest blog

      Un roman pentru suflete sensibile

      Un produs Blogger.

      Contactează-mă

      Nume

      E-mail *

      Mesaj *

      Versiunea electronică

      Versiunea electronică

      Bloguri care fac Diferența

      Instagram Feed

      Widget by EmbedSocial→
      © Cristina Gherghel. Designed by Templates by Kate.