Sunt cea mai bună scriitoare din lume?

Te aștepți la un da, nu?
Și eu.
Dar nu, nu cred că sunt cea mai bună scriitoare din lume pentru că nu sunt.
Sunt o scriitoare ca multe altele.
Poate tu scrii mai bine decât mine.
Singura diferență dintre mine și tine este că eu sunt intenționată să-mi fac o carieră din asta. 
Și-atunci trebuie să mă împing să fac și să spun lucruri ce acum 3 ani nici n-aș fi conceput.

Să vorbesc despre mine, munca și visul meu imposibil din copilărie nu-mi vine natural cum ai crede tu.
Tu crezi că sunt arogantă, încrezută și deosebit de agasantă, dar asta pentru că mă privești din prisme generale.
Nu, nu-ți spun că mă judeci greșit pentru că nu mă cunoști, ci pentru că nu mă vezi pe mine, ci-i vezi pe toți ceilalți care te-au călcat pe nervi.
Sau poate chiar te-am călcat pe nervi, dar de ce?
Ce ți-am luat din traistă?

Mulți dintre cei care mă cunosc personal - de foarte departe - cred că sunt arogantă și înfumurată.
Iar eu trebuie să mă împing forțat să-ți prezint munca mea. Că nu aș face-o căci am fost educată să las pe alții să mă ridice în slăvi.
Păcat că toți ceilalți sunt mult prea ocupați cu alte lucruri decât să-și piardă timpul cu mine.

Cititul ia mult timp și nu poți să-i ceri celui de lângă tine să investească în tine.
Dacă cineva m-ar obliga să citesc „50 Shades of Grey”, i-aș cere 1000000 de euro.
Am vrut să scriu un milion. Nu știu cât a ieșit.
Nu mai știu să scriu în limba română.
Și nu cred că este pentru că am plecat din țară din 2000, ci pentru că scriu prea mult și nu sunt destul de atentă la gramatică. Ori și mai simplu: habar nu am.
Caut eu des online chestii și trestii, expresii și conjugări, dar fac greșeli de te doare capul...

Alexandra, o cititoare deosebit de sufletistă, mi-a subliniat unele erori din „14 Nuanțe de Roșu” ce m-au făcut să leșin.
Și asta după ce am citit de cel puțin 3 ori întregul volum din scoarță în scoarță. Eu... dar manuscrisul a trecut și prin fața ochilor unui om care face asta de meserie: corectează greșeli.
Nu știu ce să zic.
Mi-e rușine de mor, dar asta se întâmplă când nu publici cu o casă de publicitate.
Lor nu le scapă nimic.

Dar să nu mă plâng.
Tremur de spaimă când mă gândesc la cum vor reacționa cititorii mei în fața greșelilor care au ajuns în print.
Dar mai mult tremur la ceea ce vor gândi despre memoriile mele.

Pe unul dintre forumurile unde am cont, vin în contact cu niște scriitori publicați de case de editură tradiționale.
Nici nu se uită la mine. Mă desconsideră total.
Ei nu-mi cunosc munca și nici eu nu o cunosc pe a lor așa că nici nu pot să-i acuz de nimic.
Nu mai dedic atât de mult timp cititului cum făceam odată.
Acum trebuie să mă ocup de cariera mea.

Și pentru că nu am valoare în niciun cerc (literar sau neliterar), trebuie să mă încurajez singură.
Nu zic că nu o face nimeni că aș fi foarte nedreaptă. Asta după ce am promis c-o să-mi văd paharul plin.
Am mulțumit celor ce mă sprijină activ în acest postare.
În curând voi scrie alte postări de mulțumire căci alte persoane s-au interesat de munca mea în ultima perioadă. 


Personal cred că istoriile mele sunt grozave că nu aș scrie niciodată ceva ce nu aș citi. 
Însă sunt momente în care am niște dubii extraordinare. 
Multe... mult pre multe! 
Și-atunci îmi vine să mă mult în junglă și să trăiesc cu maimuțele în copaci.
Dar nici ele nu m-ar accepta cred.
Dacă nu mă accept eu, ce să le cer lor sau altora?!

Am prieteni buni care mă privesc de sus.
Nu știu dacă o fac intenționat sau sunt eu atât de nesigură cu mari complexe de inferioritate...
Neah. Aș vrea eu să fie vina complexelor mele de inferioritate dar nu sunt.
Chiar mă privesc de sus.
Și sunt și mai înaltă...!

Pot să fiu supărată pe ei?
Pot. Dar ce folos?
Am treburi mai bune de făcut.

Nu pot plăcea tuturor.
Dar ar fi fain să mă plac eu mereu că pentru asta muncesc.

Care-i concluzia?
Tu vrei să-mi spui că ai ajuns până aici fără să-ți dai seama că vorbesc prostii din cauza faptului că sunt epuizată total în urma publicării memoriilor mele extraordinare? 
Care memorii? 
Despre ce vorbesc? 
Stai, n-am zis mai degrabă? 
14 Nuanțe de Roșu - Amintiri din Copilăria Comunistă.

Concluzia e că trebuie să le citești și să ignori greșelile de orografie, gramatică, etc.(nu-s multe).
N-ar trebui să fie grave, dar te zgârie pe timpane.
Dacă ești un academic, mă faci praf.
Iar dacă ești și snob, m-am dat naibii.
Nu mai spun ce mi se-ntâmplă dacă ești critic ... meseriaș sau amator.
Nici apa sâmbetei nu mă mai spală.

Cea mai fabuloasă greșeală subliniată de Alexandra a fost aia în care ziceam că Muncelul e la 15 cm de Gherăești.
Cum am putut să scriu cm în loc de km e un mister total.
Și numai acum când privesc și judec... e numai o literă!
Oare de ce-am crezut că era ceva monstruos?

Dacă nu știi ce-am scris în 14 Nuanțe de Roșu, citește aici. Am scris vreo 15 postări despre ea.
Nu vreau să repet la nesfârșit că m-am tâmpit de cap singură.

Este o carte pentru tine? 
Absolut. 

Dar dacă nu citesc? 
Tot este pentru tine și fiecare român care este interesat de perioada comunistă, de realități ce mulți nu nu cunoșteau. 

Conține obscenități și scene de iubire? 
Din nefericire, nici măcar una. 
Copiii, preoții, călugărițele, persoanele religioase și pudice nu se vor rușina în nicio instanță. 

Are cuvinte chisnovate (cum zice mama)? 
N-are. Este o carte scrisă în limbaj simplu. 
Poate academicii o vor da deoparte. Dar este pierderea lor. 


A observat cineva fetița asta?

***
Ai apreciat ce ai citit? 

Orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

Fiecare cuvânt și act pozitiv public îmi dă curaj să merg mai departe. 

Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Sau apeși pe link-urile de mai jos și dai Like și Follow. Da?
    Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

    ***
    Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
    Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

    Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 
    #existaoamenibuni

    Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte


    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu

    Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci.
    Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei care luptă pentru visurile lor.
    Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."