Cine este scriitorul Cristina G.?

— Nu știi cine sunt?
Hai, măi, nu glumi!
Știi foarte bine că sunt un scriitor, poet și blogger. Sunt sigură că mi-ai cumpărat cărțile deja. Ori le-ai descărcat pe gratis.
 Am dreptate?

Dar hai să vorbesc puțin despre mine. Poate nu știi totul, totul.
Oricum, sunt o carte deschisă, sunt sigură că m-ai citit deja. 
  • M-am născut în Moldova, în satul Gherăești (pe lângă Roman), județul Neamț pe vremea lui Ceaușescu. 
  • G. vine de la Gherghel. Prenumele prescurtat, adică redus la inițială urmată riguros de punct (.) a fost necesar pentru că Gherghel nu este un prenume ușor de pronunțat dacă nu ești român.
  • Am 6 surori și 2 frați. Alți 2 frați au trecut la cele veșnice. Sunt penultimul născut – al zecelea – și a șaptea (ultima) fată. În total am fost 11 frați (și surori), însă mama a pierdut o sarcină în afară de aceste 11 nașteri. După nașterea mea, mama a primit un brevet numit Gloria Maternă semnat de Ceaușescu însuși. Dacă vrei să citești despre aceasta, apasă aici. 
  • Părinții mei, Iosif și Maria = sfânta familie (glumă = ha, ha, ha), s-au căsătorit la 18 ani. Cum amândoi vor împlini 83 de ani în 2018, înseamnă că sunt împreună de 65 de ani! Impresionant. Nu?
  • Am muncit de mic copil la câmp cot la cot cu adulții ca să-mi ajut țara să-și platească datoriile. 
  • Când liderii comuniști au fost împușcati toată familia mea a plâns de durere. Crăciunul s-a pătat de sânge. 
Nu ne-a fost ușor pe vremea lui și nu am plâns pentru că-l iubeam. Am plâns pentru că ne-a fost milă. Și-acum mai plâng din când în când. E o amintire ce mi-aș fi dorit să nu am. 
  • Am învățat să scriu și să citesc târziu, adică după 7 ani când am mers la școală. 
De la 5 ani am înnebunit-o pe mama să mă dea la școală. Dar nu aveam încă 7 ani (cum cerea legea) și eram prea mulți copii în sat. Nu erau locuri destule. 
Nu m-au primit până când nu am avut 7 ani împliniți. Lipseau 2 luni până împlineam 8. 
În acea perioadă copiii se înmulțiseră considerabil. Au fost create 4 clase, fiecare cu câte 32 de elevi. 
Negarea școlii a fost o durere nemărginită pentru mine și pentru părinții mei care țineau foarte mult la educația copiilor lor. 
  • La 8 ani am citit Mizerabilii de Victor Hugo și m-am îndrăgostit iremediabil de cărți. Citeam pe ascuns și numai noaptea pentru că ziua era dedicată școlii, muncii la câmp, sau la ajutatul mamei la țesătoare. Dorința de a transmite emoții din paginile unei cărți scrise de mâna mea era arzătoare, dar imposibilă însă într-o lume în care scriitorii mor de foame. 
  • Din 2000 până în 2010 am locuit în Italia unde am învățat că nu contează cât de cinstit și bun ești, ce contează este unde te-ai născut. Am scris 2 memorii (autobiografii) legate de această perioadă. 
  • În 2010, plină de răni deschise și cicatrici adânci pe suflet, cu mintea zdruncinată și fără pic de demnitate și autostimă rămasă, m-am întors în țară
  • În 2012, împinsă de la spate de fratele meu mai mic, Sebastian, m-am apucat de blogging. Nici habar nu aveam ce este un blog și cu ce se mănâncă. A trebuit să-nvăț tot de la 0. Pentru mai mult de 2 ani am lucrat de la un minim de 6 ore până la un maxim de 20 de ore pe primele 2 bloguri. În 2018 am deschise 15 bloguri. 
  • În 2014 m-am mutat în Anglia unde lucrez ca analist în timpul zilei. Noaptea și la sfârșit de săptămână, scriu romane și/sau pe bloguri. Nu am un gram de viață de societate. Adică nu ies/ nu mă duc nicăieri. Tot ce știu este muncă, muncă, și... iarăși muncă. Noroc că respiratul este automatic altfel nu aș avea timp să respir.
  • În 2016, visul ce nu am îndrăznit niciodată să visez, a devenit realitate. Cu romanul de dragoste Half my Age Plus Seven - A Bristih Romance, am devenit un scriitor (autor) înregistrat. 
  • Din 2015 până acum am scris și publicat 14 cărți. 10 sunt în engleză iar 4 în română. Dar voi scrie un articol separat despre asta.
  • Interesată de comportamentul uman și studiindu-l de mic copil, stilul meu se concentrează 100% pe emoții și sentimente. Acest mod de scriere este profund și unic. Toate cărțile și poveștile mele sunt un voiaj în mintea și sufletul ființelor umane. Din nefericire pentru mine, nu mulți apreciază emoțiile pentru că nu sunt în stare să le înțeleagă sau să le controleze. 
  • Principiile mele sunt: Cum îți așterni așa dormiCe ție nu-ți place altuia nu face. Cum faci așa găsești. 
Ce împrăștii în univers asta primești. Așadar împrăștie iubire, și iubire vei primi.
Am mare nevoie de sprijin de acea apelez la tine, om cu suflet. 


Îmi place la pagina Facebook, orice Împarte, Comentează, Urmărește sau orice altă inițiativă pe blog-uri, Twitter, Goodreads, Amazon și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

Ajută un scriitor român care toată viața a împrăștiat și împrăștie iubire. Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni. 

Iubire îți doresc! 
Visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.

Cristina G.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci. Am mare nevoie de sprijin. Lucrez și noapte ca să mă pot întreține.
Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei ca mine.
Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."