De ce scriu autorii?


Te-ai întrebat vreodată de ce scriu autorii?  
Eu nu m-am întrebat până când nu am decis să public ceea ce voiam să scriu de când eram copil.

Luna asta, noiembrie 2018, se împlinesc 3 ani de când am jurat că am să devin scriitoare și lumea va auzi de mine.

Dar de ce, de ce am vrut și vreau ca lumea să audă de numele meu? 
Chiar sunt o autoare ce merită atenție? 

Da.
Sunt o autoare care merită atenție exact ca orice alt autor care crează o operă din nimic.

Fiecare autor din lume scrie dintr-un motiv sau mai multe.
  • Mai toți autorii și poeții scriu pentru că au ceva de spus. Unii au mai mult, alții mai puțin. 
  • Mulți autori scriu din vanitate. Le place să-și vadă numele pe o copertă, și, evident, visează la faimă și la tot tacâmul ce implică asta. 
„Le arăt eu că pot să devin cineva.”

Obișnuiam să disprețuiesc o astfel de motivație, însă anul acesta mi-am dat seama că asta este exact ce-mi lipsește.
Și nu mă laud, ba dimpotrivă. Sunt supărată pe mine că nu vreau să demonstrez nimic nimănui.

Nu scriu din vanitate.
Nu mă cred mai bună decât alții.
Nu consider că merit succes în detrimentul altora.
Eu... scriu pentru viață... exclusiv pentru tine adică. Și dacă tu, cititorule, nu ești mulțumit de munca mea, eu am totul de pierdut.

Adevărul adevărat este că, în fond, totul este o afacere, inclusiv scrierea și publicarea de carte. 
Și dacă credem că asta este valabil doar în ziua de azi, internetul ne demonstrează că așa a fost din toate timpurile.
Autorii (la fel ca pictorii, sculptorii, dansatorii, etc.) sunt oameni ca toți oamenii și au nevoie să-și câștige o pâine.

Cine nu scrie pentru bani, este pentru că-i are deja și nu se teme că o să sfârșească dormind pe sub poduri într-o zi.
Dar autorul care recunoaște asta este lăsat deoparte.
Ipocrizia și absurditatea opiniilor obiective (credem noi) taie aripile celor care fac altceva decât majoritatea.

Scrierea și publicarea unei cărți este un proces extrem de lung iar facturile nu așteaptă 3 ani să fie plătite. Când nu ai pe cineva cu pungulița de bani lângă tine, nu scrii pentru glorie, scrii pentru lapte și pentru pâine.
Eu nu prea beau lapte și nici nu mănânc pâine des, dar mănânc cartofi, paste, orez... .
Nu trăiesc cu aer, din nefericire.

De ce scriu autorii în general, nu este treaba mea.
De ce scriu eu mă interesează.
Și eu scriu pentru că am mii de povești care se bat cap în cap în mintea mea de când eram copil.
Dar nu-mi permit să le scriu pentru glorie și cum am zis, dacă ție nu-ți plac, existența mea nu are sens.

Ce trist este când sunt puțini cei care te cunosc și-ncă și mai puțini cei care te apreciază.
Dacă însă te bagi în fața norocului și cineva te promovează ca pe un zeu, până și cea mai proastă istorie scrisă de tine în trecut și-n viitor, devine o operă de artă. 
Până atunci însă orice scrii este o simplă poveste fără nume.

Oricât ne încăpățânam să credem că un om talentat, ori o poveste formidabilă, nu are nevoie de promovare, realitatea demonstrează exact opusul.
Există milioane de oameni talentați de care nu a auzit și nu va auzi nimeni.
Dar ca să știi asta, trebuie să te afli unde mă aflu eu acum: în mijlocul unui ocean populat de rechini pe timpul unei furtuni. 
Se salvează cine poate.

M-am pregătit și până să ajung aici eram convinsă că pot să fac față.
Barca mea se umple de apă la fiecare val care-o izbește, dar e ușoară și-am învățat să o golesc la fel de repede pe cât se umple.
Calea mea va fi mai lungă, dar atâta timp cât nu mă scufund, am să reușesc.

Autorii scriu pentru că pot.
Și dacă încerci, eu cred că și tu poți.
Am scris despre asta în cartea de auto-ajutor: „Publică Gratis și Vinde-ți Singur Cartea”.
De ce scriu autorii - articol de Cristina G. Gherghel
Imagine de pe Pixabay

2 comentarii:

  1. Nu cred că ți-aș fi scris dacă nu aș fi citit ultima frază... Care, de altfel, este și motto-ul meu... "Ce ție nu-ți place altuia nu-i face".
    Ști ce cred eu? Eu cred că scriitori suntem noi ăștia un pic "altfel", "speciali" cumva. Și când zic "altfel" mă refer la faptul că suntem "specia" aia sensibilă, care atribuie aproape conștient câte un sentiment fiecărui gând. Asta (sensibilitatea), cred eu, ne ajută să "povestim" mai bine decât alții.
    Mai demult, scriam mai des. Între timp, deloc. Acuma m-a "apucat" iar :) Dacă vrei, aruncă o privire.
    P.S. La cât timp postezi pe blog? Am ceva postări finalizate dar, nu-mi vine să le pun pe blog, pe toate într-o zi.
    Ok, have a great one! Ciao.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Ramona,îți mulțumesc tare mult pentru comentariu, înseamnă mult pentru mine.
    Da, sunt de acord cu gândurile tale. Îmi place că respecți regula de aur ce pentru mine este un stil de viață: „Ce ție nu-ți place altuia nu face.”
    Am citit câteva dintre povestirile și mi-au plăcut mult. Mergi înainte așa!
    Pe bloguri scriu numai când vreau neapărat să zic ceva. La începutul carierei mele de blogger, publicam în fiecare zi pe 2 bloguri diferite.
    Acum am 30 de bloguri și dau precedența cărților. Ți-aș recomanda să publici când ai timp. Atât. Baftă multă. You too. :)

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci.
Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei care luptă pentru visurile lor.
Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."