În cât timp se scrie o carte

Mă crezi sau nu, nimeni nu m-a întrebat până acum cât timp îmi ia să scriu o carte - nimeni în afară de fratele meu, Sebi, și câteva surori.
De ce asta? 
Sincer, nu aș ști să dau un răspuns concret. Nu aș ști pentru că, fiind scriitoare, gândesc complet diferit. Nu mai bine, nu mai rău, ci exact la obiect, deoarece mă privește direct.

Nu multă lume citește în ziua de azi, zicem noi.
Eu cred că nici odată nu citeau prea mulți.
Cred că se citea mai mult când nu erau deloc televizoare și radiouri.
Dar câți știau să citească pe atunci? 
Acum, pe lângă fel de fel de televizoare, există telefoane și... netul.
Pe net putem pierde 24 de ore pe zi, ba chiar 30 (de-ar fi posibil, dar nu e).
Luăm telefonul în mână dimineața la 7 și apoi ne trezim că ni-se-nchid ochii, căci e miezul nopții. Nici nu ne dăm seama când a trecut timpul.

Cititul ia mult timp și implică efort. Pe unii îi dor ochii, în timp ce pe cei mai mulți... nu-i pasionează.
Și nu e că poți să obligi pe cineva să citească. Ori îi place, ori nu-i place. Așa cum unora le place să se uite la televizor iar altora să se joace pe calculator sau PlayStation.
Nu e mare filozofie.

Când am decis să-mi fac o profesiune din scris, am fost foarte deznădăjduită la acest gând. Apoi am fost supărată. Supărată că oamenii nu aleg să facă ceva ce-mi place mie să fac.
Ce rușine îmi e acum din cauza asta...
Omul are dreptul să facă ce vrea cu timpul lui!
Eu vreau să scriu și să citesc. Dar asta sunt eu. Și cresc în fiecare zi. Nu fizic (decât în lățime, din când în când), ci emoțional și spiritual. Mă dezvolt, s-ar potrivi mai bine. Dar procesul ăsta nu ia loc fără efort, nu. Să faci ceva bun implică multă determinare și reziliență.

Și câte nu ar fi de scris pe tema asta...

Dar să răspund la întrebarea pe care aproape nimeni nu mi-o pune:
„Cât îmi ia să scriu o carte, să zicem de 300 de pagini?”
Minimum  6 luni, scris 7 zile din șapte, cel puțin 12 ore pe zi. Când eram în Anglia, scriam câte 16 ore pe zi. Câteodată mai mult.
Nu știam că-i duminecă sau o altă zi de sărbătoare.
Scriam tot timpul, mai ales după ce mi-am dat demisia ca să mă dedic 100% acestei pasiuni. Asta este meseria mea. Din asta ar trebui să câștig bani ca să mă întrețin.

De când m-am întors în țară, nu am scris nicio singură pagină.
Ca să termin o carte în aceste condiții, aș avea nevoie de circa 30 de ani.

Când un om care nu citește îmi cere o carte gratis, m-ntreb, fără să vreau, dacă are cea mai vagă idee de ce înseamnă să scrii.
Scrisul este o meserie pentru mine. 
Cum te duci tu la servici în fiecare dimineață, așa obișnuiam eu să scriu.
Însă să scrii nu este o meserie ca oricare alta.
Nu ai 5 minute libere și te apuci de scris. Nu în pauze de la munca câmpului... Nu seara... nu pe apucate...
Nu. Să scrii înseamnă să uiți de tine, de casă, de masă, de întreaga lume...
Nu poți scrie când te doare ceva, când ești obosit, când mintea-ți este tristă...

De ce ar trebui să-i dau o carte unui om care nu citește? 
Ca să mă dau mare c-am scris-o? 
Am scris 30 + alea de rețete (vreo 15).
Cât timp mi-a luat să le scriu, dacă faci o socoteală ținând cont de ce-am scris mai sus? 
Eu trăiesc scriind.
Nu mă interesează să știu că un om are o carte de-a mea în biblioteca lui dacă nu o citește. 
Nu scriu pentru glorie! Nu scriu din vanitate.

Am dat și dau cu drag cărți cititorilor fără posibilități financiare, dar refuz să dau cărțile mele de pomană, când știu că unul nu numai că are un servici și aruncă cu banii în stânga și-n dreapta, dar nici nu citește și nu mă sprijină cu un „like” măcar. Să nu mai zici cu o „distribuire”!
De respect și considerație nici nu se pune problema.
Cine naiba sunt eu?! 
Ce am făcut să merit un pic de considerație? 

Scrisul nu este un moft pentru mine și nu este instant.
Te gândești la o carte și gata s-a scris! Cu plot cu tot. Ba e chiar și corectată!

Cărțile nu se scriu singure noaptea în timp ce dorm sau umblu prin cluburi. Nu se scriu în timp ce mă distrez sau mă uit la televizor. 
De când m-am întors în satul meu natal, au fost cam 3 zile (după bâlci) în care aș fi avut timp să scriu, că mi l-am rezervat intenționat... dar n-am putut. Sunt epuizată din toate punctele de vedere.
Să vinzi o casă, să eliberezi două, să construiești alta, să o aranjezi, să muncești pământul, să faci ordine, să te îngrijești de un bătrân, să-l duci prin spitale...
Zi tu!
Ziua are 24 de ore și pentru mine.
Sunt atât de obosită seara încât trec săptămâni până mă-ncumet să aprind calculatorul.
Iar dimineața mă dor mâinile atât de tare încât nu pot tasta.

Sunt îngrijorată.
Nu știu ce va fi de cariera mea.
Iar eu de asta trăiesc, de asta m-am născut. Ăsta este țelul meu.
Visul meu nu este să umplu bibliotecile celor ce nu au niciun interes în a citi, că poate n-au timp.

Cristina G. este numele meu de autor și scriu doar pentru acei care vor să citească
Căci cei ce citesc știu ce implică să scrii.

Cărțile mele, în care mi-am pus tot sufletul, le ofer în mod gratuit când vreau eu - și o fac des - nu când mi le cer cei ce nu le merită. 

Tu a-i da din salariul tău unora (celor ce-ți cer) să se uite la tine când muncești? 
Nu cred. 
Căci trebuie să plătești facturi, să-ți iei de mâncare, să te îngrijești de alții etc. 

Umilă plecăciune în fața celor care au cumpărat și încă mai cumpără munca mea. 
Nu sunt mulți, dar sunt buni.
Și-am să fiu veșnic recunoscătoare, căci fără ei - voi - aș scrie în zadar.

In cat timp scrie o carte autorul Cristina G. Gherghel din Gheraesti/Neamt

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai ceva frumos de zis, te rog din suflet să o faci.
Sunt un om care respectă fiecare ființă și lucru și admir pe cei care luptă pentru visurile lor.
Merg pe principiile: "Împrăștie iubire și iubire vei primi = Dă și-ți va fi dat." "Ce ție nu-ți place altuia nu face."