O mare parte dintre români este
extrem de susceptibilă în privința folosirii greșite a pronumelor personale de
politețe.
Gramatica mea este departe de a fi perfectă, dar vreau să
asigur că știu care-i diferența între Dvs, dvs., dumneaei, dânsei, matale, tu
și voi (Voi).
Sunt o persoană extrem de politicoasă și am primit o
educație deosebit de strictă în această direcție.
Totuși, în scris, am decis să mă adresez tuturor cu TU, în
loc de DVS.
Asta după ce am fost batjocorită în public (de o lucrătoare
la o bancă) pentru că m-am adresat cu Voi, în loc de dvs.
Am încercat să-i
explic că Voi avea V mare și era de
modă veche – un substitut al pronumelui modern dvs – dar n-am avut drept de
apel, doamna își ieșise total din fire din cauza lipsei mele de respect.
Întâmplarea m-a afectat foarte mult și-am reflectat îndelung
asupra ei.
Cum a putut un pronume personal să rănească atât de mult
când atitudinea mea era umilă și respectuoasă iar tonul blând și educat?
Superbia.
De ce am ales să tutuiesc pe toată lumea în cărți, articole
și postări știind că mulți se vor simți ofensați de moarte?
Pentru că mă face să mă simt mai aproape de cititorii mei.
Nu e oare drept că îi tutuim pe prieteni și membri ai
familiei – adică pe cei pe care-i îndrăgim (de regulă)?
Când te adresezi cuiva cu dvs, se creează o barieră între
voi. E clar că nu sunteți pe același nivel. Unul apleacă capul iar celălalt îl
ridică.
Sunt un militant pacifist al egalității între oameni și
îndrăgesc cu patimă toate persoanele care se comportă ca ființe superioare când
sunt tutuite.
Doresc din inimă să simt aproape pe fiecare dintre cei care
mă citesc.
Doresc ca tu să mă simți alături de tine, pe același nivel, căci
suntem egali.
Respectul pe care îl port tuturor ființelor și lucrurilor,
nu are margini.
Dacă mă știi de pe bloguri, sunt sigură că ai notat cât de mult
scriu pe această temă.
Pentru mine respectul este baza omeniei, dar nu se reflectă prin folosirea unor pronume personale de politețe, ci prin fapte (cuvinte), atitudini, tonuri și maniere.Tutuirea nu este sinonim cu lipsa de considerație, stimă și apreciere.
Tutuirea nu ar trebui să fie automat clasificată drept lipsă
de condescendență.
Privește poza întreagă și trage concluzii obiective.
Cum este tonul acelei persoane?
Cum te privește?
Cum ține mâinile?
Nu știi ce să să crezi când o face la telefon sau din fața unui monitor?
La telefon îi simți tonul.
Cum este? Ironic? Sarcastic?
Din comentarii în mediul online se simte foarte bine grandomania.
Cuvintele te pișcă (ustură) ca un bici sau sunt ca împunsături de cuțit?
Vrea să-ți demonstreze că-i mai deștept?
Sunt multe modalități de a recunoaște lipsa de respect și considerație, dar depind de tine.
Dacă nu ești o persoană obiectivă, vei sări imediat de fund în sus pentru că ai prejudecăți și nu judeci persoana de față, dar celelalte din trecut.
Dacă nu ești o persoană obiectivă, vei sări imediat de fund în sus pentru că ai prejudecăți și nu judeci persoana de față, dar celelalte din trecut.
Pentru mine, lipsa de respect este când cineva, oricine - indiferent de pronumele personal pe care-l folosește - vrea să-mi demonstreze că-i mai deștept decât mine cu tot dinadinsul.
Oamenii deștepți nu-și etalează superioritatea înjosind pe alții.
Știu că dacă ești un academic (sau un om educat cu
pretenții = multe diplome), tutuirea te va leza.
Îmi pare rău, însă sper că nu vei fi orbit de
mânie și te vei folosi de ceva ce nu se învață în nicio școală: omenia.
Te rog să nu te duci la școală, servici, spital, etc. și să te adresezi superiorilor tăi cu „tu”.
Tutuirea în vorbirea directă este altceva.
De dragul educației și a bunului simț, în public, adresează-te tuturor oamenilor cu dvs.
Nu nu mai sunt un copil, dar nu mi-aș permite niciodată să mă duc undeva și să-i spun omului - indiferent de ce vârstă ar avea - „Dă-mi un litru de lapte.”
„Puteți să mă serviți, vă rog, cu un litru de lapte?” Așa ar trebui toți să ne adresăm celor ce ne oferă un serviciu (dacă nu cumva suntem prieteni - dar depinde de context și locație).
În cazul doamnei ofensate, nu ei mă adresasem cu Voi. Dar e un discurs lung.
Te rog să nu te duci la școală, servici, spital, etc. și să te adresezi superiorilor tăi cu „tu”.
Tutuirea în vorbirea directă este altceva.
De dragul educației și a bunului simț, în public, adresează-te tuturor oamenilor cu dvs.
Nu nu mai sunt un copil, dar nu mi-aș permite niciodată să mă duc undeva și să-i spun omului - indiferent de ce vârstă ar avea - „Dă-mi un litru de lapte.”
„Puteți să mă serviți, vă rog, cu un litru de lapte?” Așa ar trebui toți să ne adresăm celor ce ne oferă un serviciu (dacă nu cumva suntem prieteni - dar depinde de context și locație).
În cazul doamnei ofensate, nu ei mă adresasem cu Voi. Dar e un discurs lung.
Ai vreo părere în această direcție?
Spune-mi ce gândești într-un comentariu. Educat și fără grandomanie.
 |
| Fotografie de pe Pixabay |
***
Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau orice altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată.
Degeaba mă susții în secret căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor.
Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.”
Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția?).
Orice cuvânt și act pozitiv public mă poate ajuta să urc încă o treaptă pe scara plină de țepușe a recunoașterii.
Într-o zi vei putea spune că m-ai cunoscut și apreciat când eram „nimeni”.
Degeaba mă susții în secret căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor.
Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.”
Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția?).
Orice cuvânt și act pozitiv public mă poate ajuta să urc încă o treaptă pe scara plină de țepușe a recunoașterii.
Într-o zi vei putea spune că m-ai cunoscut și apreciat când eram „nimeni”.
- https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P
- https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
- https://twitter.com/authorcristinag
- https://www.facebook.com/authorcristinag/
- https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
- https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/
- https://www.youtube.com/c/AuthorCristinaG
Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.
***
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc.
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.
Ajută un scriitor român care toată viața a împrăștiat și împrăștie iubire.
Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni.
Dar asta-i viața, nu?
Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni.
Dar asta-i viața, nu?
Iubire îți doresc!
Visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte.
.png "Dreams don't work unless you do")
.jpg)
_J.jpg)
Postări
