Bârfa... o activitate mult mai comună decât știm și vrem să credem.
Câți dintre noi
au suferit, suferă și vor suferi din pricina răutăților gratuite ale seamănului
nostru?
Dar, avem noi control asupra celorlalți?!
Răspunde cinstit.
Ce este bârfa?
Bârfa este vorbirea de rău a altora când
aceștia nu sunt prezenți. Auzi ceva despre cineva, o știre, un zvon, o remarcă oarecare
și fugi repede să spui altcuiva.
Vorbirea de rău poate fi bazată pe un fapt
real, inspirată la realitate, sau poate fi complet inventată.
Nu toată lumea bârfește din răutate, nu. Unii duc
zvonurile mai departe din instinct. Știrile despre oameni hoinăresc și se intersectează
cu discuțiile despre vreme.
Exemplu:
„Au zis la televizor că iarna o să fie tare
lungă anul ăsta. Dar ai auzit ce i s-a întâmplat vecinei? I-a rămas fata
gravidă c-un huligan din București! O omoară tat-su!”
Cam așa.
Bârfa, sportul nostru național, considerăm noi. În
realitate însă, bârfa este un sport internațional. Oriunde te-ai afla în lume,
bârfa este la ea acasă.
Un sport al limbii, mă refer.
Vorbirea de rău nu este o activitate prolifică
doar la sate, nu. Și în orașe oamenii vorbesc despre unii și alții, numai că nu
stau la colțul străzii, în general.
Ce să faci când auzi răutăți despre tine
Tu ce zici c-ar trebui să faci?
Eu zic să ignori. Să te prefaci că n-auzi,
nu-nțelegi și să-ți continui viața așa cum ai făcut-o până atunci.
Dacă nu poți să ignori, du-te și confruntă-i pe cei
care n-au nimic mai bun de făcut decât să vorbească despre
tine.
Dar nu le sări la gât imediat. Nu lansa acuze absolute.
Știi de câte ori cei ce-ți aduc la cunoștință
că ești bârfit de cutare sau cutare, confundă ideile?
Nu insinua și nu bate apropouri. Nimeni nu-ți
va spune pe față că te-au vorbit și te vorbesc de rău.
Întreabă-i direct, spune-le că știi.
Ei te vor întreba de unde sau cine ți-a zis,
și tu, om cinstit, nu-ți dezvălui sursa.
Așa făcea mama mea. Venea acasă cu bârfe
despre mine, în special duminica, după slujba „mare”, dar nu-mi spunea cine i
le-a adus la cunoștință nici s-o pici cu lumânarea.
Nu fă ca mama, spune-le sursa.
Știi de ce?
Pentru că sursa, în 9 cazuri din 10, a
participat activ la discuțiile despre tine. În unele cazuri, multe, sursa de informații
este cine a lansat zvonul.
Eu am o rudă care nu vorbește cu mine de circa
25 de ani. Nu știu de ce. Eu bănuiesc că cineva i-o fi spus c-am zis eu ceva...
cândva. Cine știe ce. Dar n-a venit la mine să-mi spună cu ce-am greșit. Și azi
mă-ntreb ce s-o fi întâmplat.
Mărturisește cine ți ce ți-a spus. Poate omul
este nevinovat. Dar dacă-i vinovat, că a
admis, roagă-l frumos să înceteze, că nu-i creștinește ceea ce face. Bârfa-i
păcat capital. Atât pot să spun pe tema păcatelor, că nu-s preot ori maică și
n-am dreptul să fac o predică.
Bineînțeles că nu se va opri dacă-i om rău și
nu-i pasă de suferința ta.
Gura lumii n-o poți închide și nu poți forța pe nimeni să facă
ce și cum vrei tu.
Dacă eu îți spun să ignori, să nu-ți pierzi
liniștea din cauza vorbelor rele, tu o faci?
Nu. Și eu nu te oblig, că n-am cum.
Eu pot doar să-ți amintesc ceea ce știi și tu și
să te sfătuiesc la bine, pentru seninătatea ta.
Este ușor de spus să nu bagi în seamă, dar greu de făcut.
Ne pierdem somnul din cauza bârfelor, ruminăm
asupra celor auzite și ne torturăm la infinit. Ne tocim nervii.
SINGURI și nesiliți de nimeni.
Vezi tu, cine spune răutăți despre tine,
doarme liniștit. Poate a și uitat ce-a zis, cui și de ce, dar tu plângi în
pumni și te dai în anul morții, luni sau chiar decenii după ce le-ai auzit.
Dacă nu-ți poți domestici gândurile tale, cum poți să schimbi
pe altcineva?
Nu-i în puterea ta.
Bârfa ne lezează mândria, dar, dacă suntem
onești recunoaștem că-n general aceasta nu face rău.
Gândește-te la tine, fă-ți o introspecție rapidă.
Tu nu ai dus zvonurile dintr-o parte-n alta niciodată?
N-ai bârfit nicicând?
E greu să recunoaștem că facem la fel. Pentru
unii dintre noi, acțiunile noastre nu sunt la fel de greșite precum sunt
acțiunile celorlalți. Alții fac rău, noi nu.
Dar... oameni suntem.
Despre mine s-au spus și se spun vrute și
nevrute. Dar nu-mi pierd somnul și liniștea din cauza vorbelor.
„Oamenii vorbesc că au limbă și nu-și dau seama de răul pe
care-l fac.” Asta-i una dintre filozofiile mele de viață.
Unii își dau seama perfect și-o fac cu scopul
de a răni, dar eu prefer să cred că nu-și dau seama.
Nu a fost ușor să mă conving de asta. A
fost o muncă colosală cu mintea mea.
Dacă știu că oamenii bârfesc din pură răutate,
mă face să mă simt mai bine?
Dimpotrivă. Îmi sângerează inima. Așa că mă
mint singură, înspre binele meu. Dacă ei m-au rănit, eu trebuie să mă vindec.
Nu-s sfântă și nu zic: „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac.” Și nici nu le întorc
și celălalt obraz. Dacă aș putea, le-aș
întoarce gândurile. Dar nu-i în puterea mea.
Nu mă rog pentru ei, ci mă rog pentru mine:
„Întărește-mă Doamne, dă-mi putere de înțelegere și de uitare.”
Și asta-ți spun să faci și tu.
Vorbele vin și pleacă, dar tu rămâi cu durerea
și n-o lași să plece. O ții în sufletul tău de bună voie. Nu pentru că-ți place
să suferi – bine, poate ești masochist, dar asta-i treaba ta, nu mă bag în
chestii ce nu-nțeleg, ci pentru că te acaparează întrutotul și îți
condiționează viața.
E mai ușor să ne lăsăm pradă sentimentelor și
trăirilor negative, decât să luptăm împotriva lor.
Așa suntem creați.
Eu nu-mi irosesc nopțile din cauza acțiunilor altora.
Nu sunt imună și Nu mă doare-n paișpe de toate mizeriile ce se spun despre mine
și despre familia mea. Mă întristez instinctiv, dar îmi trece repede, că am
învățat să nu mă gândesc la ce fac alții, ci numai la cum reacționez eu în fața
răutăților.
Și când nu pot să dorm din cauza gândurilor
negre (fie din cauza răutăților, a bârfelor, a problemelor), îmi spun ce-și
spunea Scarlet O'Hara în „Pe aripile vâantului” după ce și-a pierdut fiica și
soțul a părăsit-o: „Mâine, am să mă gândesc mâine.” Acum trebuie să dorm.” am adăugat eu cred.”
Îmi repet mantra asta până adorm. „Mantra” așa numesc eu o frază
care mă liniștește.
Dezvolt și mai mult despre gânduri negre, reacții și acțiuni în
„Ce ești azi, ai decis ieri” – una dintre cărțile mele care va fi publicată în
curând.
Și mâine, a doua zi adică, am atâtea de făcut,
că n-am timp să mă uit la tavan și să plâng din cauza altora. Seara-i mai greu,
dar îmi spun: „Mâine, am să mă gândesc mâine.” Și-ncerc să mă gândesc la ceva
frumos. Până când intervine uitarea... sau alte vorbe rele! Că oamenii vor
vorbi mereu despre alții. Numai dacă trăiești în pustietate, nu te confrunți cu
asemenea evenimente.
Modul ăsta de a-ți ghida gândurile înspre
lucruri pozitive, de a le educa sau a le ține-n frâu, te ajută în orice stare negativă.
Nu-i ușor, dar dacă eu pot, poți și tu!
Câteodată, când durerea mă acaparează cu totul
și știu că n-am nicio putere asupra celor care mă rănesc, îmi acord 5-10 minute
în care să scufund în disperare. Plâng, mă contorsionez, țip din toți rărunchii
– dacă-s singură, îți dai seama.
Nu m-apuc de urlat într-un bloc. Mă bagă lumea-n
cămașă de forță.
Dar când zic 10 minute, nu bocesc 12 sau 20.
Am zis 10, 10! – nicio secundă mai mult sau mai puțin. Fixez o alarmă. Pe bune!
Ca să nu stau stresată și să mă uit la ceas încontinuu.
--- Oare au trecut 10 minute? Cât mai pot
plânge?
Nu. Dacă decid să
plâng și să-mi consum energiile aiurea, fac o treabă bună. Și-apoi îmi pun
inima în pace.
Asta fac eu în fața
răutăților. Că sunt bârfe sau altele.
Pentru început, tu
poți să-ți acorzi 30 de minute de calvar. Sau 1 oră. Cât crezi, și-apoi scazi
din timp treptat.
Este o tehnică pe care
o practic cu mare succes de 20 de ani. Sunt expertă acum.
Mai multe tehnici și metode de ghidare a
gândurilor în cartea „Ce ești azi, ai decis ieri”.
Dacă bârfele te-au ponegrit și ți-au pus la risc cariera sau
locul de muncă, în loc să plângi în pumni și să te perpelești în iad, du-te și
vorbește etic cu acei care au fost martori la vorbele rele despre tine.
Roagă acești oameni să-ți acorde 5 minute din
timpul lor. Pune-ți inima pe tavă și spune-le adevărul. Nu țipa și nu ofensa.
Fii calm ca un lac înghețat.
Dacă refuză să te asculte că dau crez
zvonurilor și vorbelor rele, fă apel la umanitatea lor. Întreabă-i deschis:
„Dacă dumneavoastră ați fi în locul meu, dacă
cei defăimați ați fi dumneavoastră, cum v-ați simți? Nu ați dori să spuneți și
varianta adevărată?”
Apelează la conștiința lor. Sunt sigură că li
s-a întâmplat și s-au simțit ca tine. Dacă ar fi reputația, viitorul,
prezentul, locul lor de muncă în joc, nu ar vrea să repare ce alții distrug?
Sunt sigură că da.
Dacă au puțină empatie, te vor asculta.
În cazul în care nu vor și nu vor, nu ai cum
să-i forțezi și insistența va crea și mai multă negativitate. În ultimă
instanță, le poți scrie o scrisoare. Dacă nici așa nu rezolvi nimic, pune-ți
inima în pace. Ai făcut tot posibilul.
În cazul în care răul făcut de vorbe este
iremediabil, ce poți controla – cu mult efort – este acceptarea și resemnarea.
Vorbesc din experiență, cum am zis mai înainte.
Decizi cu bună știință să lași de la tine și
de data aceasta. Este o muncă colosală care va dura luni sau chiar ani de zile,
dar, îți garantez că odată ce-ai acceptat că nu-i poți schimba pe ceilalți, prezentul
nu-ți mai părea atât de sumbru. Până și cerul se va lumina. Că ce arunci în
univers se-ntoarce înapoi, ca un boomerang.
Concluzia este că nu poți închide gura lumii
și ce fac alții nu stă în puterea ta, singura persoană pe care o poți schimba
ești tu. Atât.
Și dacă gândurile și sentimentele tale rămân
neschimbate vreme de 30 de ani, cum să poți tu să-i faci pe alții să-și vadă de
treaba lor?
Dacă chiar nu poți să nu te gândești, nu te concentra
pe probleme, ci pe soluții. Nu rumega asupra durerii, ci asupra tratamentului.
Concret, ce pot să faci în fața bârfelor?
Să le ignori și să-ți vezi de viața ta. Atât.
Ce fac alții este treaba lor, cum reacționezi
tu în fața problemelor și răutăților, este treaba ta.
Bârfele și răutățile gratuite te afectează
numai dacă nu le ignori.
Asta am avut de spus,
mai multe în Ce ești azi, ai decis ieri.
Tu cum reacționezi în fața bârfei?
Lasă-ți părerile în comentarii.
Disclaimer
.jpg)
